* Gata, Plãvanul şi-a vãzut visul cu ochii: va mai trândãvi încã cinci ani la Palatul Cotroceni, lucrând (vorba vine!) la juma’ de normã, de marţi pânã vineri, oftând de dorul coanei Georgeta, cãreia îi cam pute Bucureştiul, şi pentru care, în restul zilelor sãptãmânii, fãcea naveta la Sibiu, raiul snobinetelor şi al prostiei închipuite, un fel de Scorniceşti pe stil nou şi, musai, „subţire”, ce mama mã-sii! Nu am sã pricep niciodatã – aşa sunt eu, mai limitat de felul meu! – cum de s-au bulucit dragii mei compatrioţi (asta doar dacã nu a fost o… directivã subteranã) sã dea cu votul în urne pentru acest ins excedat de reflexe teutone şi, adesea, de o mârlãnie greu explicabilã la un om care, fie şi temporar, îndeplineşte aceastã înaltã şi onorantã funcţie în Statul Român. Pe care poate îl confundã cu statul degeaba.
* Cu atât mai curioasã apare aceastã realitate cu cât, dacã privim pe rezultatele defalcate ale recentului scrutin, observãm cã şi alte plaiuri, cu tradiţii de vot radical diferite (de pildã Vînju Mare sau câteva cãtune din zona lui „vine nana pe colnic”) s-au spurcat la traiul „subţire” şi au pus umãrul sã-l scoatã pe neamţ preşedinte al tuturor românilor. Bravo! Dar zelul unora plecaţi de aici pe alte meleaguri este de-a dreptul vomitiv. Pe reţelele de socializare, devenite adesea mijloace de tâmpire progresivã şi programatã a populaţiei nededate la asemenea treburi… subţiri, unii dintre ei deplâng melodramatic, cu lacrimi… de sânge, vorba aia, cã judeţul lor natal a rãmas, auziţi şi dumneavoastrã, „roşu”. Ptiu, bãtu-v-ar norocul sã vã batã! Pânã acu’ ceva timp, vã încãlzeaţi cu coceni pe vatrã şi vã sãreau, vorba aceea, greierii din cãlcâie, acum, dupã ce v-aţi julit coatele de elemenţii vreunui calorifer, v-aţi dat seama de noua… perspectivã pe care aţi cãpãtat-o asupra lumii şi ne daţi lecţii de elitism existenţial şi politic!? Hai, la sifoane cu voi, şi pe drumul de întoarcere faceţi un popas la vreun curs intensiv de alfabetizare, doar scris şi citit pe silabe, dupã aceea mai stãm de vorbã. S-a înţeles?
* În ceea ce mã priveşte, vreau sã vã spun, dragii moşului, cã sunt foarte mândru cã judeţul meu natal, Oltul, şi cel de adopţie, Mehedinţiul, nu l-au vrut pe teutonul ãsta primitiv şi ronţãitor de gresie ca preşedinte al României. A fost, dupã modesta mea pãrere, o lecţie de echilibru şi de bun simţ pentru toţi ipocriţii, oportuniştii şi cosmopoliţii de pe aici şi de aiurea.
* O explicaţie (de fapt una din explicaţiile posibile) a realegerii lui Werner ãsta a fost aceea cã şi contracandidata lui, Viorica Dãncilã, era şi ea tot o sublimã nulitate precum dumnealui. Diferenţa a fost fãcutã prin aceea cã madam’ Viorica Dãncilã a fost un fel de sac de box public în care a putut lovi oricine vrei şi oricine nu vrei. Au umplut-o de zoaie toţi nãtãrãii din presã şi politicã, de aici şi de prin pajiştile bruxelleze, în timp ce primitivul teuton rumegãtor de roci a fost protejat de toatã lumea. Dacã întrebai vreun cãuzaş liberal prin ce s-a ilustrat în cei cinci ani de mandat acest Iohannis, îţi rãspundea invariabil cã a blocat tentativele PSD de a pune mâna pe Justiţie(!?), cã a ridicat prestigiul României în lume, menţinând-o pe direcţia Vest şi cã s-a întâlnit cu preşedintele american Donald Trump. Dacã insişti şi întrebi cu ce folos practic toate astea, ei dau nişte rãspunsuri complet tembele, în caz cã nu ridicã, la fel de tembeli, din umeri. Dar, în sfârşit, rãul a fost fãcut. Dupã zece ani sub calamitatea Bãsescu, avem, iatã, parte de încã zece ani calamitaţi, de data asta sub Iohannis. Norocul poporului român, tot de el croit. Sau o generaţie sacrificatã de nişte satrapi ai nesimţirii şi grobianismului politic.
* În vremea asta, fostul mare partid românesc PSD, în loc sã îşi lingã rãnile şi sã se apuce de reconstrucţie, a dat, pare-se ordin de AUTODISTRUGERE. Dãncilã, mai de voie, mai de nevoie şi-a dat demisia, la fel ca şi biroul executiv, iar cei care asigurã interimatul pânã la congresul de la paştele cailor sunt alde Ciolacu, Stãnescu plus câţiva lideri judeţeni cu ceva rezultate mai de Doamne-ajutã la recentele prezidenţiale. Morala? La spartul târgului, se sparg capete…
