* …Da, s-ar pãrea cã tot ce trebuia sã se întâmple s-a întâmplat. Sasul nedemn, care troneazã de cinci ani la Cotroceni, a obţinut în primul tur al prezidenţialelor un procent ce ar putea pãrea asigurãtor pentru obţinerea celui de-al doilea mandat de preşedinte, aproximativ 37,5%. Aşa ceva, în condiţiile în care mã aşteptam de la electoratul român sã uzeze de toate mijloacele democratice pentru a-l împiedica pe acest ins sã mai acceadã încã o datã la fotoliul din Deal, nu are cum sã mã bucure. E drept, faţã de procentele preconizate a le obţine, potrivit sondajelor de dinainte de vot (peste 50 la sutã), ce a obţinut insul de care vorbim reprezintã ceva mai puţin. Dar tot e mult, în condiţiile în care eu continui sã refuz a crede cã românii s-au bulucit la vot pentru a-i mai da acestui cetãţean, absolut indigest şi impopular, încã un mandat de preşedinte. Ce sã se fi întâmplat?
* Înainte de a gãsi un rãspuns la aceastã întrebare, sã amintim cã, pentru turul al doilea s-a calificat şi liderul PSD, Viorica Dãncilã (cu 22-23% din voturile exprimate), cãreia propaganda iohannistã, dar nu numai, s-a strãduit sã-i creeze, în percepţia publicã, o imagine preponderent negativã, de femeie incapabilã, „analfabetã funcţional”, sau „proastã”, pur şi simplu. Din pãcate şi câţiva… gudurãi, care-şi fãcuserã veacul pe lângã fustele ei, în speranţa de a obţine ceva avantaje, s-au grãbit sã ţinã isonul, la piculinã, propagandei de care vorbeam. Pãrerea mea sincerã este cã Viorica Vasilica Dãncilã, cu toate gafele ei, cu tot ceea ce se spune despre ea, oficial sau în… folclor, este o persoanã mult mai dotatã mental, intelectual, decât Dulapul Sãsesc, care fuge de o dezbatere televizatã cu ea precum dracul de tãmâie, invocând tot felul de motive clocite de mintea lui bolnavã de urã şi de reflexe naziste. Nu mai vorbesc de faptul cã este dotatã şi cu un bun simţ nativ, la care cetãţeanul respectiv nu va ajunge nici dacã va trãi zece vieţi.
* Ajuns aici cu discuţia, cred cã este bine sã precizez cã eu nu am votat la acest prim tur al prezidenţialelor. Mã lasã rece observaţiile moraliste ale celor care peroreazã despre puterea votului „care conteazã”, despre votul care, nu-aşa, devine o armã în mâna cetãţeanului, care, o datã la nu ştiu câţi ani, are posibilitatea sã-i sancţioneze pe politicieni şi sã schimbe regimul politic, bla, bla, bla… da, e frumos şi dã chiar bine la galerie sã vorbeşti despre dreptul la vot, despre virtuţile… terapeutice ale votului în viaţa social-politicã, dar niciunul dintre apologeţii acestor drepturi cetãţeneşti fundamentale nu se întreabã ce se întâmplã de fapt cu voturile românilor de nu se mai regãsesc în ele. Nimeni nu suflã o vorbã despre faptul cã voturile cetãţenilor români intrã într-un soi de etuvã, din care, dupã o… prelucrare temeinicã, iese numele care… trebuie. Am tot vorbit despre asta, dar cine ar trebui sã înţeleagã se face a nu înţelege despre ce fenomen anume vorbim. Şi nu vorbim numai noi. Mai discret sau mai direct, toatã lumea presei vorbeşte despre asta, folosind sintagme precum „preşedintele ales de calculator”, “voturile lui Iohannis sunt pãstrate de STS undeva, într-un fişet sub formã de cont” ş.a.m.d.. Pãi şi, în astfel de condiţii, mai ai chef, române cu capul încã pe umeri, sã mai asculţi astfel de predici?! Nu îţi vine sã-i trimiţi dupã… sifoane? Dacã nu direct şi ireversibil la origini? Pãi dacã sunt liber sã votez cum vreau, nu rezultã cã, dacã am motive temeinice sau dacã, pur şi simplu, nu vreau, am dreptul legal sã nu votez? Ei, comedia dracilor!
* Aşa cã, dragi apostoli ai democraţiei prin vot, lãsaţi-o mai moale cu prelegerile parfumate şi fiţi ceva mai atenţi la tendinţele realitãţii, fiindcã, în orice clipã stã cineva, gata pregãtit sã ne tragã preşul (mã rog, mocheta!) de sub picioare…
* Ce va fi în turul al doilea? În turul al doilea, totul pleacã de la zero. Teoretic vorbind, oricare dintre candidaţi poate deveni câştigãtor, indiferent de diferenţa dintre ei înregistratã în primul tur. Asta presupune ca sã fie depãşite anumite inerţii şi, de pildã, cei care-l vor dat jos de la Cotroceni pe maestrul Werner sã acţioneze masiv, în consecinţã. Dacã în votanţii români se va retrezi mândria naţionalã, dincolo de opreliştile partinice, acest lucru va fi posibil. Ideologii strãine de structura sufletului românesc nu au de ce sã fie înrãdãcinate în aceastã ţarã…
