* Domnule, ce gonetã a bãgat Iohanis în proceduri, ca sã-şi vadã propriul guvern în scaune la Palatul Victoria! E ceva aproape de speriat! Vã daţi seama cã acest greu de digerat cetãţean nu a avut linişte cinci ani de zile? Vã amintiţi câte situaţii de blocare a numirii unor miniştri sau a învestirii unor cabinete întregi au fost de-a lungul primului sãu mandat (sper din inimã sã fie şi ultimul!)? Nenumãrate, cine le mai ţine socoteala?! Ei bine (na, cã m-am procopsit şi eu cu clişeul ãsta!), acum nici n-au apucat bine membrii noului cabinet sã rosteascã şi sã semneze jurãmântul de credinţã faţã de patrie, cã tartorul cotrocean s-a şi înfiinţat la Palatul Victoria, ca sã fie sigur cã nu viseazã, sub pretextul cã patroneazã prima şedinţã de guvern. Neamul prost, ce sã-i faci?! Când vor vedea partenerii lui occidentali la ce se preteazã fratele lor întru direcţie, oare ce vor zice ei despre nivelul la care acesta şi-a însuşit regulile jocului democratic? Sau pe dumnealor nu-i intereseazã decât ca ipochimenul sã le execute comenzile întocmai şi la timp?! Atunci, bine!
* A fost, dacã vreţi, cea mai clarã dovadã cã recenta moţiune de cenzurã împotriva Guvernului Dãncilã nu a avut nişte cauzalitãţi economico-sociale serioase, care sã o justifice, ci a rãspuns intereselor politico-electorale imediate ale nedemnului şi ahtiatului de putere absolutã Iohannis Klaus Werner. Care nu a mai ţinut cont de nimic, nici de faptul cã prin aceastã moţiune aruncã ţara într-o gravã crizã politicã, în preajma alegerilor prezidenţiale. El, sfãtuit sau nu de cineva anume, a dorit, cu orice preţ, sã aibã, înainte de scrutinul din 10 noiembrie, toate atuurile în mânã, astfel încât sã nu mai existe nicio îndoialã cã ar putea rata obţinerea celui de-al doilea mandat la Cotroceaua Mov.
* Ştiind câtã mizerie şi infecţie moralã a stat în spatele instalãrii Guvernului- marionetã Orban – Guvernul Balalaikã! – e de profundã mirare sã auzi pe la toate posturile de televiziune, analişti, nu-i aşa, cu pretenţii, „prestigioşi”, susţinând cã guvernul Dãncilã a fost dat jos prin mijloace democratice. Da, cum sã nu, democraţia formelor fãrã fond!
* În realitate, Guvernul Mandolinã-Balalaikã este cel mai ruşinos guvern din istoria postdecembristã a României. Mai ruşinos chiar şi decât cele mai ruşinoase şi neperformante guverne de pânã acum, guvernele Ciorbea, Boc şi Mâr Ungureanu. Ruşinos şi prin maniera „democraticã” prin care s-a instalat la butoane, şi prin componenţã, şi prin ideile şi iniţiativele promovate prin aşa-zisul program de guvernare. Sã mã explic. Ca sã strângã majoritãţile pentru iniţierea şi trecerea moţiunii, trupeţii lui Iohannis şi Orban s-au dedat la cele mai abjecte maniere de racolare de parlamentari din alte zone politice. O sã spuneţi cã nu e de condamnat acela care cere, ci acela care dã. De acord, atâta doar cã ticãloşia rãmâne. Parlamentari ai formaţiunilor desprinse din trunchiul PSD sau chiar al PNL au acceptat trocul şi astfel, vorba poetului, dorinţa-i gata. Motivele pentru care acei parlamentari au acceptat mizera înţelegere nu sunt greu de ghicit. Nu le mai detaliez, fiindcã mi se face scârbã, o scârbã greu de cuprins în cuvinte. Aceleaşi motive care stau, din pãcate, şi la baza lipsei de încredere a populaţiei în Parlament, instituţia supremã a unui stat democratic. Oamenii îşi dau votul unor liste de partid cu încrederea cã viaţa lor va marca un spor de calitate, de bunãstare şi, mai devreme sau mai târziu, îşi vãd aşteptãrile înşelate. Din cauza înţelegerilor pe colţ de tarabã despre care vorbeam. Cei care au acceptat trocul şi pe care oamenii lui Iohannis şi Orban îi înjurau pânã mai ieri au devenit acum oameni responsabili, lucizi, patrioţi, apãrãtori ai interesului naţional. Nimic nou sub soare, veţi zice. De acord, dar mergând în continuare pe acelaşi drum, unde vom ajunge şi pe cine vom mai da vina pentru beteşugurile sistemului nostru democratic?!
* Pe de altã parte, Iohannis a bãtut toba pe o pretinsã lipsã de competenţã şi seriozitate a membrilor fostului cabinet Dãncilã, motiv pentru care a blocat numirea atâtor miniştri, deci şi activitatea curentã a executivului. Atâta doar cã audirea de cãtre comisiile parlamentare a miniştrilor desemnaţi a scos în evidenţã carenţe cel puţin la fel de mari ca ale unora dintre predecesori. Trei dintre miniştrii desemnaţi nu au primit avizul comisiilor de specialitate ale Parlamentului şi, cu toate acestea, ei au fost incluşi în echipa guvernamentalã recent învestitã. E normal aşa ceva? Da, sigur, avizul comisiilor parlamentare este unul consultativ, dar nu dat, totuşi, de nişte ageamii. Pentru prima datã, în dispreţul legilor, al cutumelor, aceşti oameni au fost supuşi votului plenului (un plen încropit doar pentru a se asigura cvorumul şi numãrul necesar de voturi), vot pe care l-au şi primit. Vãd în asta în primul rând dispreţul faţã de lege, faţã de Constituţie, pe care l-a promovat constant Iohannis. Tel maître, tel valet!. Suntem între-o situaţie de profundã ruşine naţionalã, care ar putea culmina cu realegerea, pentru un al doilea mandat la Cotroceni, a acestui extrem de nociv Werner Iohannis. Eu nu pot spera decât ca fişetul unde unii analişti zic cã sunt depozitate de STS voturile pentru acest nedemn preşedinte sã se blocheze…
