* Dacã, în primele douã sãptãmâni campania electoralã pentru alegerile prezidenţiale pãrea sã se încadreze în nişte parametri de relativã normalitate, cel puţin sub aspectul comportamentului civic al activiştilor implicaţi, acum, dupã ce a mai rãmas mai puţin de jumãtate din aceastã campanie, partidele au bãgat la înaintare trupele de mitocani de profesie, recrutaţi, de regulã, din eşaloanele inferioare ale partidelor, ceea ce a fãcut ca atmosfera aşa-ziselor dezbateri sã devinã irespirabilã. Am spus însã „aşa-ziselor dezbateri”, pentru cã actorii direct implicaţi în campanie, candidaţii la preşedinţie înşişi, nu au nici intenţie şi nici interes sã se angajeze la aşa ceva, trimiţând la înaintare pe toţi caraghioşii gureşi şi obraznici din dotare. Ceea ce iese pe micile ecrane este aproape de nedescris. Şi, desigur, de neînţeles. Adesea, moderatorii sunt depãşiţi de situaţie şi se vãd obligaţi sã le „taie” microfoanele zubagiilor.
* Cu toatã dragostea, vorba cuiva, campionii şi, de fapt, protagoniştii exclusivi ai scenelor de care vorbeam sunt reprezentanţii PNL şi USR. Spre cinstea lor, cei de la PSD nu au intrat în aceastã mocirlã, negociindu-şi apariţiile la posturi TV unde pot sã mai şi vorbeascã, fãrã acompaniamente de înjurãturi şi insulte. Sigur, nici aceastã atitudine nu e de aprobat, întrucât ea eliminã din start ideea de dezbatere. Dar, orişicât…
* O observaţie care cred cã nu a scãpat unor priviri cât de cât atente: reprezentanţii PNL prezenţi în posturile de televiziune, atât centrale, cât şi locale, turuie fidel, pânã la virgulã aceleaşi enervante fixuri şi obsesii iohanniste şi nu pot fi opriţi pânã nu le debiteazã în întregime, chiar dacã li se atrage atenţia cã unele idei sunt de extracţie fascistã (de pildã ideea lor cã vor sã cureţe ţara de pesedişti şi sã ajute PSD-ul „sã moarã”!). N-ar ieşi ãştia din ritmul scrâşnetelor şi ronţãielilor de roci iohanniste, nici sã-i pici cu cearã. Nu e de mirare, sorgintea ideologiei lor de campanie este bâta, promovatã cu sârg de musiu Balalaikã. Bâta cu care ar trebui sã-i altoiascã la mir pe primarii şi preşedinţii de consilii judeţene ai PSD. Cã aşa e în democraţie! Aşa i-au învãţat pe ei Brãtienii şi regina Maria, cea cu atâtea pilde de sacrificiu.
* Un astfel de…liberal, invitat la o dezbatere în emisiunea pe care o moderez la postul Galaxy TV, a simţit nevoia sã fie…spiritual şi s-a mirat cã mai port „încã” roşu în ţinutã (aveam, într-adevãr, pe sub sacou, un tricou de culoare roşie). Acuma eu, omul fiindu-ne oaspete, ce sã-i replic? Sã-l trimit acolo de unde a venit, datã fiind tendenţiozitatea întrebãrii prin care a urmãrit, evident, sã sublinieze cã aş avea o anumitã apartenenţã politicã, prin urmare cã aş fi pãrtinitor în emisiune? Ce sã zic, regretaţii mei pãrinţi m-au educat cât au putut ei de frumos (şi au putut destul!), sfãtuindu-mã, între altele, sã nu mã pun la mintea unui anumit gen de oameni. I-am spus, prin urmare, cetãţeanului respectiv, cât se poate de serios, cã nu am prejudecãţi în privinţa culorilor, iar cât piveşte roşul, ei bine, el reprezintã pentru mine chiar conceptul de culoare… Asta e, prieteni, într-o astfel de lume am ajuns sã trãim…
* Guvernul lui Peşte Orban este, la ora cînd scriem, la faza audierilor pe comisii, unde se petrece un circ mai trist decât toatã goliciunea participanţilor. La numitul Cîţu Florin, însã, dupã pãrerea mea, nu e vorba doar de goliciune ideologico-profesionalã, ci şi de tembelism de o altã sorginte. La Culturã, e desemnat unul care nu ştie şi nu poate sã vorbeascã, la Sãnãtate e altul care spune cã au fost aruncate a gunoi organe (sute de inimi şi de plãmâni) şi cine ştie ce alte panarame liberale vor mai ieşi la ivealã la audierile ce vor urma în aceste zile. Vremuri pline de speranţã ne aşteaptã, dragii moşului şi voi, dragi pensionari.
* Suntem în plinã prostealã naţionalã a Halloween-ului. Din pãcate, contaminarea e cât se poate de largã, iar fenomenul nu numai cã nu mai poate fi oprit, dar nici mãcar diminuat. Unde te uiţi, mãşti de mortãciuni şi capete de bostani siniştri. Mãi, fraţilor, bunul simţ tradiţional mai funcţioneazã în ţãrişoara noastrã bãtutã de soartã?
* A trecut la cele veşnice, dupã o lungã şi sfâşietoare suferinţã, îndrãgitul cântãreţ de muzicã uşoarã, o legendã autohtonã a genului, MIHAI CONSTANTINESCU. Fie ca Dumnezeu sã-l aibã în paza Sa pe acest atât de iubit artist, pe acest adolescent etern, idol al atâtor generaţii de tineri!
