* Cam la jumãtatea campaniei electorale, lucrurile, vreau sã zic ostilitãţile obişnuite în asemenea împrejurãri au ajuns într-un punct mort, în care nu mai desluşeşti cine şi ce anume vrea. Cel mai nociv preşedinte pe care l-a avut România vreodatã (noi credeam cã Bãsescu nu poate fi depãşit în nocivitate de nimeni!) şi care mai vrea încã cinci ani la Cotroceaua Mov, parcã nici n-ar fi în campanie: şi-a luat-o pe Georgeta proprietate personalã şi a zburat pânã în Ţara Soarelui Rãsare pentru a participa la înscãunarea noului împãrat japonez (na, cã nu i-am reţinut numele!). Sigur, dumnealui pe post de ursitoare pentru noul monarh! Sau, cine ştie, poate cã fãrã dumnealui ceremonia cu pricina poate nu ar fi avut loc. Eu cred însã cã, în subconştient, Werner şi-a zis cã nu se ştie dacã mai prinde o ocazie ca asta, aşa cã, o dã pe pustii de campanie, are aici destui sclaveţi care sã se ocupe de aşa ceva, prin urmare de ce sã nu profite şi sã nu-i dea şi el binecuvântarea noului împãrat japonez?!
* În vremea asta, coana Viorica, rãmasã singurã pe terenul de, nu-i aşa, luptã, se bate şi dumneaei cu morile de mãcinat vântul şi ba se face cã-l provoacã pe cel dus în Japonia la o dezbatere în doi (iar pe respectivul îl doare în trei litere!), ba îl ameninţã cu supendarea – treabã care ne face sã ne cocoşãm de râs, mai ales dacã ne amintim câte prilejuri mai mult decât convingãtoare au avut pesediştii sã-l suspende timp de cinci ani, dar au fãcut-o ba pe inşii raţionali, ba pe mama rãniţilor, ca sã nu zicem de-a dreptul cã au recurs chiar la trocuri mizerabile cu împricinatul, dupã principiul cã o mânã spalã pe alta şi amândouã curul. Despre şansele Vioricãi de a câştiga preşedinţia României, am vãzut cã unii discutã serios. Bine….
* Revenind la ideea de dezbateri electorale, trebuie sã remarcãm cã nimeni nu pare dispus sã participe la aşa ceva. Cei mai neinteresaţi la aceste dezbateri sunt, parcã spre a-i face în necaz Vioricãi Dãncilã, chiar pesediştii. Din teamã? Din aroganţã? Din siguranţã de sine? Cine naiba mai poate sã ştie? În schimb, cei foarte numeroşi care s-au înscris în cursa prezidenţialã colindã coclaurile patriei, oraşe şi sate, târguri, pieţe, iarmaroace, adunãturi spontane de gurã cascã, în ideea cã poate, poate vor strânge o mânã de voturi. Mãcar pentru a-şi mai justifica într-o mãsurã oarecare cheltuielile în ochii celor care îi sponsorizeazã. În zilele de week-end, toate aceste locuri aglomerate sunt înţesate de agenţi electorali, şi ei în cãutare de… mãlai, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun, care împrãştie prin „prostime” pliante bine colorate cu chipurile rânjinde ale candidaţilor. Pliante care rãmân aruncate prin peisajul dezolant de dupã retragerea mulţimilor de curioşi şi de gurã-cascã.
* Dezbateri sunt şi pe la televiziuni, cele mai multe dintre ele adaptând formatul unor emisiuni de interes la, nu-i aşa, cerinţele campaniei. Partidele îşi trimit sau nu reprezentanţi la aceste emisiuni, în care se cascã masiv de plictiseala provocatã de locurile comune debitate cu hãrnicie de cãtre cei care ţin sã bifeze, nu-i aşa, încã o acţiune de campanie, cu care sã se laude în faţa şefilor. Cum spuneam, însã, actorii direct implicaţi fug de dezbateri ca dracul de tãmâie. Probabil de teama cã se va gãsi cineva sã le adreseze întrebarea fatalã: „Mai este România a românilor?”.
* Candidatul piţigoilor mult prea zgomotoşi de la USR, Dan Barna, a cam dat de dracu’, dupã cum ar releva unele anchete jurnalistice. Noi, vorba aia, nu zicem cã-i aşa, dar puteţi verifica. Treaba lui. Problema e cã dumnealui nu e strâns cu cleştele de “penalii” de la PSD, ci de aliaţii întru anticomunism de la PNL, care vor sã-l determine ca el şi cu zurbagiii lui sã voteze guvernul Orban, pohta ce-a pohtit Iohannis. Uite aşa se înfrãgezesc ãştia care-şi iau avânt prea devreme. Bine, acum se vede şi pânã unde i-a dus cãpãţâna…
