Alegerile din noiembrie nu par sã fie dintre cele mai spectaculoase din ultimii ani. Nu se ştie însã ce aduce ceasul şi dacã va mai apãrea vreun Petrov din joben sau cine ştie ce dezvãluire despre vreun candidat sau despre altul. Chiar şi despre cel aflat în momentul de faţã încã în funcţie. Nu se ştie ce scheleţi mai poate avea în dulap sau dacã în mandatul de şef al statului Iohannis a colectat vreun schelet pe la Cotroceni sau chiar mai mulţi.
Pentru asta ar fi trebuit sã mai stea şi treaz şi nu sã vorbeascã o datã pe lunã, dupã care sã fugã în concediu. Pãrea cã Iohannis îşi propusese la un moment dat reformarea partidelor şi a vieţii politice. Dacã ne uitãm doar la PSD, chiar şi la PNL vedem în toatã splendoarea ce a ieşit. Sita partidelor este tot mai rarã şi s-au strecurat o mulţime de sinecurişti, dacã e sã analizãm partidul aflat la guvernare. Problema este cã sinecuriştii nu prea sunt decât politruci şi nu au prea multã treabã cu domeniile de care au fost puşi sã se ocupe. Este chiar cazul unora dintre miniştri şi chiar al premierului Dãncilã.
Sigur cã ar merita un comentariu şi Petrov, cunoscut pe vremuri sub numele de Traian Bãsescu. Un mincinos care a stat douã mandate la Cotroceni, deşi, ulterior, s-a constatat cã a turnat la fosta Securitate (e încã în apel). Dar ce mai conteazã acum, pentru cã deja a luat mandatele şi decizia instanţei nu mai poate produce efecte reale, decât pe laturã penalã. Mandatele nu mai pot fi returnate, anii au trecut, iar România nu aratã atât de bine pe cât ne-am fi aşteptat.
Unde mai pui cã, lângã cele douã mandate de Sã trãiţi bine! şi Arde-i pe corupţi!, a mai venit un al treilea, al lui Klaus, care a fost un fel de Moş Crãciun cu tolba goalã. Este vorba de 15 ani care, pentru românul de rând, nu se simt prea bine. Am intrat în UE, este adevãrat, dar viaţa de zi cu zi a românului de rând, care nu face parte din pãtura bugetarilor sau a celor cu pensii speciale, a rãmas tot la fel de grea. Pãrinţii îşi cresc fiii şi fiicele cu gândul cã îi vor pãrãsi la un moment dat şi vor pleca în alte state. Bunicii îşi cresc nepoţii, în lipsa pãrinţilor, aceştia din urmã fiind plecaţi sã munceascã în afara ţãrii pentru a putea sã trimitã bani în ţarã. Unii nu mai trimit bani în ţarã. Au luat şi copiii, şi bunicii în strãinãtate: acasã au vândut sau au pus lacãtul pe poartã sau pe uşã. Sau pur şi simplu a rãmas pustiu.
Nivelul de trai al românilor nu s-a îmbunãtãţit semnificativ în ultimii 15 ani sau în ultimii 5 ani, de mandat Iohannis. Încã nu avem o autostradã care sã uneascã provinciile istorice româneşti sau care sã ne ducã de la vest la Marea Neagrã.
Mai sunt mii sau sute de mii de români, milioane care nu au acces la apã caldã, iluminat, gaze naturale, iluminat public, asfalt şi alte utilitãţi. Nivelul salariilor în sectorul privat a rãmas în urmã faţã de situaţia de la stat. Bugetarii au devenit o clasã a privilegiaţilor care nu a fost evaluatã înainte de majorarea de venituri. S-a tot vorbit de reformarea educaţiei şi a sãnãtãţii, de performanţe în agriculturã, de drumuri, de strategie energeticã.
Au crescut anumite venituri, dar au crescut şi preţurile la alimente şi la utilitãţi sau combustibil. Traiul este din ce în ce mai greu, dacã românul nu mai prinde al doilea job sau dacã nu trage de îi sar capacele sã munceascã şi pe la ţarã. Dacã are ţarã, dacã mai are vreo mamã sau vreo bunicã, soacrã cu pensie. În afarã de clasa privilegiaţilor şi a celor cu pensii speciale, de zeci de mii de lei lunar, nu cred cã mai existã românaş cu 1.200 de lei pe lunã care sã nu mai facã ceva pe acasã sau dupã program, un al doilea job sau sã dea fuga la ţarã, dacã are, sã hrãneascã animalele sau sã facã un pic de legumiculturã sau pomiculturã sau viticulturã. Nu mai merge treaba!
Fãrã politicã este aproape imposibil sã existe vreo angajare în sectorul public. Preşedintele vorbea de un plan pentru educaţie, despre reformarea administraţiei, despre sãnãtate, despre reformarea clasei politice, despre migraţia românilor. Cea mai mare din toate timpurile. Nimic. A rãmas emisia de sunete prezidenţiale.
Pacientul, adicã România, este tot în operaţie. Iar operaţia nu pare una corectã şi nici cei mai buni medici nu sunt de faţã. Unii continuã sã plece. Încã 5 ani de operaţie dupã alegerile prezidenţiale sau îl mutãm la ATI şi apoi în salon? Externare dupã 5 ani? Sau lumânare…
