* Cu aproximativ o sãptãmânã în urmã, undeva, prin judeţul Ialomiţa a avut loc un tragic accident rutier, în urma cãruia şi-au pierdut viaţa zece persoane. Nu e drum din lume, de la cel judeţean pânã la autostrãzile de mare trafic care sã nu fi cunoscut asemenea tragedii. Dumnezeu sã aibã grijã de sufletele morţilor nevinovaţi! Dar, precum hienele, oameni fãrã niciun Dumnezeu stau la pândã sã vadã dacã pot culege ceva profit de pe urma fiecãrei nenorociri omeneşti, a fiecãrei morţi. Unul dintre aceştia este – lucru probat şi de alte evenimente tragice petrecute în timpul mandatului sãu – chiar nedemnul şi penibilul preşedinte al României. Care, imediat dupã accident a ieşit cu o declaraţie dementã, din care poporul trebuia sã înţeleagã cã vinovaţi pentru teribila tragedie petrecutã pe un drum oarecare din România ar fi PSD şi „catastrofala” sa guvernare. Huuoooo! Asta înseamnã sã macini gresie şi bazalt între mãsele, în loc sã dai drumul la raţionamente de bun simţ, încãrcate de responsabilitatea cerutã de înalta funcţie pe care a ajuns sã o îndeplineascã în stat de cinci ani încoace. Aşa ceva?! Parcã nici Bãsescu, pe care l-am considerat rãul absolut ce i se putea întâmpla acestei ţãri, nu a fost atât de ticãlos! Şi toate astea, pentru ce? Pentru a-şi compromite cât mai mult principalul adversar politic astfel încât sã aibã liber drumul cãtre al doilea mult dorit mandat la Cotroceaua Mov, dupã care este ahtiat! Demenţã dusã la absolut! Dupã ce s-a folosit de toate tertipurile posibile, exercitând şi o presiune inimaginabilã, pe toate cãile, pentru a-l bãga la carcerã pe Liviu Dragnea, liderul partidului, acum el şi gealaţii sãi de seviciu nu se sfiesc sã strige în gura mare cã PSD-ul trebuie ajutat sã moarã! Ia uite pe unde mai ajunsese sãmânţa lui hiclericã! Bãi, dulap ros de moliile istoriei, tu ai uitat, în caz cã nu execuţi nişte ordine precise, în ce epocã trãieşti? Tu ne arãţi, cumva, azimutul lagãrelor de tragicã amintire? Sau nu pricepem noi „subtilitãţile” gândirii tale?
* De aceea, noi repetãm apelul ca acest cetãţean cu o gândire politicã profund viciatã, el însuşi un irecuperabil bolnav de putere cu orice preţ, sã fie împiedicat, prin vot democratic, sã mai acceadã la cea mai înaltã funcţie în stat. Pentru asta, ar trebui, mai întâi, sã înceteze propaganda, indusã prin sondajele de opinie mincinoase, cum cã acest individ ar avea cele mai mari şanse în competiţia prezidenţialã. Pentru cã este de-a dreptul greu de crezut cã aproape jumãtate dintre românii cu drept de vot abia aşteaptã sã-l voteze pe Werner pentru un nou mandat de preşedinte al României. Eu, unul, nu cred şi pace! Dar, cum am mai zis şi cu alte prilejuri, de mai multã vreme votul românilor nu mai conteazã. Şi, ca o consecinţã directã, valoarea intrinsecã a tuturor candidaţilor la orice tip de alegeri a scãzut, ajungând sã se niveleze spre zero absolut. Aşa, ca sã nu mai ai de unde alege!
* Încã o datã, vã invit sã priviţi lista de candidaţi la preşedinţia României rãmaşi în cursã (şi sunt destui, era sã zic şi pentru toate gusturile!) şi dacã gãsiţi unul mai de Doamne-ajutã sã-mi spuneţi şi mie, poate mã decid, totuşi, sã merg la votare.
* Nu înţeleg de ce se face o atât de mare zarvã în jurul înscrierii lui Gherghe Constantin în PNL. Cine-i Gherghe, în primul rând? Un traseist politic notoriu, preocupat exclusiv de a se învârti de o funcţie aducãtoare de bani. Eventual, (foarte) mulţi. Porecla cu care s-a ales în urma acestor tribulaţii, „fifty-fifty”, poate spune multe despre nãravurile şi pasiunile dumnealui. Ultimul mandat la Primãria Severinului l-a încheiat destul de şifonat. Şi nu doar la nivel de imagine. Rapoartele Curţii de Conturi (nebãgate în seamã de nimeni la modul serios) care vorbeau despre cheltuirea pãguboasã/frauduloasã a banului public, contractul cel puţin… suprarealist încheiat pentru rezolvarea problemei termoficãrii oraşului, soldat, dupã plecarea sa din Primãrie, cu o suitã interminabilã de procese pentru recuperarea pagubelor, chefurile cu „artişti” şi alte folcloriste, plus alte ingrediente sã le zicem „minore” au conturat un profil cel puţin dubios de politician uns cu toate alifiile, extrem de colocvial, uneori pânã la greţoşenie, cu cetãţenii („nepoate”, „muicã”, „nea Cutare” etc.), care a reuşit sã se facã „popular” în rândul unei relativ largi categorii de cetãţeni („e de-al nostru, dom’le!” sau „ne-a asfaltat oraşul”, ca şi cum l-ar fi asfaltat cu banii proprii şi nu cu fondurile obţinute prin diligenţele protectorului sãu de atunci, senatorul Mihai Stãnişoarã etc.), cetãţeni care, în naivitatea lor, se bucurã de eventualitatea revenirii sale la Primãria Severinului. Sancta simplicitas!
* Acum s-a înscris în PNL, dupã ce şi-a lãsat barbişon şi ţãcãlie, ca sã semene, sã aducã, mãcar, cât de cât cu Brãtienii, pentru a-i susţine candidatura lui Klaus W. Iohannis. Ca şi cum din postura de simplu cetãţean nu o putea face! E limpede pentru oricine cã acest demers al lui Gherghe are o bãtaie, o finalitate mai lungã. Cã nici dumnelui şi nici Virgil Popescu nu vor sã vorbeascã ACUM despre asta e o altã poveste. O poveste care…povesteşte despre zonele vomitive ale politichiei autohtone…
