Ciume la alegere

   * A început şi noul an academic. Cu aceleaşi probleme dintotdeauna, acum diminuate cât de cât de iminenţa declanşãrii oficiale a campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale (pentru cã, neoficial, ea s-a declanşat mult mai înainte, unii zic chiar cã din 2014, imediat dupã ce Werner a simţit, pe fundul lui lat, cât de molcuţ şi de cãlduros este fotoliul din Dealul Cotrocenilor. Nenea ãsta turuie aceeaşi placã stricatã, cu guvernarea catastrofalã a PSD şi cu demisia lui Dãncilã. Am obosit, mãi nene! Lasã-ne naibii odatã, cã nu te mai rãbdãm!

* Acum, serios vorbind, cetãţeanul ãsta trebuie sã fie ţinut departe de funcţia prezidenţialã. Nu de altceva, dar este topit dupã aspectele pur exterioare ale acesteia – ceremonii, steaguri, coloane de maşini, mitinguri electorale, imnuri de slavã şi de proslãvire, muzici, fanfare, covor roşu etc. De curând, el a fost în fieful talibanilor bãsişti de la Cluj-Napoca, unde tronezã… gigantul Emil Boc. Nici Ceauşescu nu se bucura de atâtea temenele şi de atâta pupat în cur ca acest nemţãlãu primitiv, vãrsând numai fiere. „Ardelenii mei”, „liberalii mei ardeleni” şi alte asemenea ieftine gãselniţe au „colorat” discursul de lemn, gresie şi bazalt al imposibilului Ioha-ha-hanis. Cu ceva timp în urmã, se trezea vorbind, la Craiova, cu „oltenii lui liberali” şi alte asemenea gogoriţe. Despre acest munte de aroganţã tembelã, ahtiat de putere, ziceţi voi, propagandiştii lui peşte-mpuţit  şi fãcãleţi de sondaje, cã ar fi iubit şi susţinut de aproape jumãtate dintre români pentru un nou mandat la preşedinţia României? Hai, sifon, du-te de-l umple! Vorba unui cunoscut ziarist bucureştean, voturile acestui Dulap Sãsesc sunt bine pãstrate într-un anume fişier. Nu e de mirare, noi de mult am spus-o, votul cetãţeanului român nu mai conteazã de multã vreme, el e prelucrat, contorsionat, parfumat, colorat prin etuvele serviciilor, dupã cum dicteazã comandamentele momentului. De aici sau de aiurea. Nu aş vrea sã fiu acuzat cã îndemn la boicotarea scrutinului pentru prezidenţiale -  Doamne fereşte! – dar, vãzând ce distribuţie de candidaţi avem (dupã contestaţii şi alte intervenţii, numãrul lor a crescut, de la nouã, câţi rãmãseserã în urmã cu o sãptãmânã, la 16 sau 17, cu probabile tendinţe de creştere) eu nu cred cã voi merge sã votez pe 10 noiembrie. Pur şi simplu, pentru cã nu am pe cine. Chiar nu am pe cine.

* Mult tãmbãlãu mediatic pe seama respingerii de cãtre Comisia Europeanã a candidaturii Rovanei Plumb la funcţia de comisar european pentru transporturi, pe motiv de conflict de interese cu atingere în zona corupţiei. Bun, ei şi? Ce mare brânzã respingerea unei candidaturi? Asta nu a fãcut decât, cel mult, sã dea apã la moarã câtorva japiţe liberale din anturajul lui Iohannis, care au început iar sã graseieze penibil pe tema „ciuma roşie”, „PSD- partid de hoţi”, bla, bla, bla. Dar la voi în ogradã, unde hãlãduieşte toatã floarea cea vestitã a camarilei şi corupţiei bãsiste, laolaltã cu cea a voastrã, moştenitã din veac, de la „roşii” cei incriminaţi de Eminescu, la voi în ogradã deci, nu priviţi, mãi parodii liberale ce sunteţi? Tare mi-e teamã (dar, de fapt, nu mi-e!) cã, dupã ce v-aţi înfoiat în pene cã aţi fi cel mai mare partid al ţãrii, aducându-ne ca argument procentele de la europarlamentare, nu peste foarte mult timp, maximum o jumãtate de an, vã veţi desumfla precum baloanele de sãpun! O fi rea „ciuma roşie”, cum ziceţi voi, dar „ciuma galbenã” cu inserţii bubonice e mai breazã? Cum ar arãta un guvern al României, dacã alternativa la „analfabeta funcţionalã” Dãncilã este Sicã Balalaicã şi trupa sa de paţachine şi impostori, gen Raluca Turcan, Rareş Bogdan, Vîlceanu, Cîţu, Buşoi şi alţii din aceeaşi compromisã fãinã? Brrr! Iaste inimii durere, vorba cronicarului…

* Acu’ au depus moţiunea de cenzurã, dar nu vor s-o dezbatã în week-end-ul acesta, ca sã dãrâme, nu-i aşa, mai cu grãbire, Guvernul Dãncilã, chipurile fiindcã le pleacã oamenii în teritoriu. Nu vor nici în prelungirea programului de la Parlament, cã ei nu acţioneazã „noaptea ca hoţii”. Ştiţi ce? Hai seak-tear, bãi aceştia! Ne-am sãturat de fiţele voastre penibile! N-or fi buni ãştia aflaţi azi la butoane, dar nici cu jagardele ca voi nu mi- e ruşine!