Campania electoralã e menitã sã îl lumineze pe alegãtor în legãturã cu oferta de pe piaţa politicã. Este şi cazul alegerilor prezidenţiale care vor avea loc pe 10 noiembrie. Sunt 14 candidaţi la funcţia supremã în stat, iar aceştia au reuşit sã colecteze în total câteva milioane de semnãturi pentru a se putea înscrie în campanie. În mod cert unii de pe liste nici nu ştiu pentru ce au semnat sau cã au semnat. Au fost gãsite şi rude decedate şi multe liste trase la xerox. A fost motivul pentru care unii au ieşit din cursã şi s-au mai ales şi cu dosar penal.
Nu este de mirare cã se luptã foarte mulţi candidaţi pentru fotoliul de şef al statului. În primul rând ai foarte multe facilitãţi şi un salariu foarte mare. Ai SPP, ai serviciile secrete la dispoziţie, maşini de serviciu de toate felurile. Chiar şi un avion personal la dispoziţie. Nici nu trebuie sã faci mare lucru în calitate de preşedinte al României, pentru cã alţii o fac pentru tine. Îţi scriu discursurile, îţi ţin uneori şi paltonul şi chiar încaseazã un glonţ în locul sãu sau un ou clocit sau scuipat. Depinde, de la ţarã la ţarã. Nu este cazul României de gloanţe. Şi cine ar strica un ou pe sacoul preşedintelui…Poate un pic de salivã.
În aceastã campanie electoralã vor intra foarte mulţi competitori. Este dreptul fiecãruia de a spera la salariul de preşedinte şi la o pensie liniştitã, dupã 5 sau 10 ani de mandat. Dar parcã este prea lungã aceastã campanie electoralã pentru un singur om. O fi rãspunderea mare, dar douã sãptãmâni erau arhisuficiente pentru ca alegãtorii sã îşi contureze un punct de vedere cu privire la candidatul preferat.
Poate cã acesta este deja stabilit şi nu mai este nevoie de atâtea zile de cheltuieli şi de stres pentru toatã lumea. Poate cã o sãptãmânã era suficientã şi votul electronic deajuns. Adicã sã dea fiecare un click sau un sms şi cu asta basta. În câteva minute lucrurile ar fi fost decise şi nu ar fi fost nevoie de atâtea milioane de euro pentru organizarea scrutinului în toate cãtunele, satele, comunele şi oraşele. Sau în Diaspora.
Oricum nu se va întâmpla nimic spectaculos nici de data asta. Încã cinci ani de trecere cãtre nimic. Pânã la urmã ce aşteptãri sã ai şi de la preşedinte, pentru cã mare lucru nu poate sã facã, mai ales dacã nu are guvernul sãu, pe care sã îl manevreze şi sã îl conducã din afara regulilor legale.
Se vede cine a intrat în cursa pentru Cotroceni şi din acest motiv nu ar fi prea multe speranţe, indiferent de nume. Preşedintele are prerogative limitate şi în ţarã, prin Constituţie, dar şi în afara pentru cã România este stat membru al UE şi al NATO. Adicã jucãm dupã melodiile altora. Greu va fi altfel şi nu pentru cã nu ar fi bunã melodia, dar pentru cã România are statutul de ţarã de mâna a doua în ambele organizaţii internaţionale. Nu se prea ţine cont de statul român şi de politicienii din ţara noastrã. Sunt doar nişte cifre, nişte mâini ridicate.
Dacã stai bine sã te gândeşti, instituţia preşedintelui nu se mai regãseşte prea bine în epoca actualã. Poate ar fi bine ca Puterea Executivã sã cuprindã doar ramura Guvenului şi nu pe cea a Administraţiei Prezidenţiale. Poate cã preşedintele ar fi bine sã devinã şi şeful Guvernului, la fel ca în SUA. Prea mulţi bani publici, prea multe contradicţii, între preşedinte şi premier, când nu sunt de aceeaşi culoare politicã. De aici încep şi scandalurile şi instabilitatea. Unii ar spune cã aceasta este balanţa puterii în democraţie, dar vorbim şi de eficienţã şi de cât de repede ajung cetãţenii sã beneficieze de un nivel de trai normal, ca sã nu spun ridicat.
Cel mai probabil, vor fi încã 5 ani pierduţi pentru România, indiferent cine va fi ales preşedinte. Încã cinci ani de somn pentru Iohannis sau 5 ani de stand up comedy involuntar cu Dãncilã sau 5 ani de stagiune teatralã cu Mircea Diaconu, luat în trening de acasã şi pus sã interpreteze rolul candidatului la prezidenţiale, sau 5 ani cu Dan Barna, la fel de insipid ca Iohannis şi cine ştie la ce stãpân ascultãtor. Cam ãştia ar fi pentru Cotroceni. Oricare ar ieşi, lumea le ştie aluatul. Nu poate sã iasã cozonac din ţãrâţe, indiferent cât de frumos ai colora ambalajul.
