Discutam zilele trecute cu nişte prieteni, pe stradã, despre şomaj, cã tot se apropie Bursa locurilor de muncã. Cã tot veni vorba, anul trecut nu am vãzut multã lume înghesuindu-se la acest târg al locurilor de muncã. Erau mulţi cei care ofereau slujbe dar se pare cã respectivele oferte, sau multe dintre acestea, nu prea se bucurau de interes din partea celor fãrã serviciu.
Mã rog, discutam noi, aşa, când am aflat la un moment dat cã ar fi posibil ca o importantã fabricã din oraş sã se mute în Târgu Jiu, pentru cã acolo li s-ar fi oferit un spaţiu de producţie cu chirie micã sau chiar fãrã. Normal, pentru orice investitor, pentru orice patron care are grija a mii de salariaţi, un asemnea sprijin din partea autoritãţii locale (un spaţiu fãrã chirie) sunã al naibii de tentant. Sunt mulţi bani în joc şi, fireşte, îşi pune problema unor economii semnificative în cazul relocãrii. Nu ar fi nici prima, nici ultima firmã care-şi relocã utilajele (atenţie, nu şi angajaţii) în alt oraş sau chiar în altã ţarã.
Raţiunile dupã care se ghideazã un producãtor sunt predominant cele financiare, nu ne aşteptãm la acte de filantropie. O administraţie localã, o primãrie, de exemplu, are sau ar trebui sã aibã alte raţiuni, mai mari decât taxele, şi anume bunãstarea populaţiei, binele social, echilibrul comunitar. Nu am verificat dacã e vorba de un simplu zvon sau chiar se pune serios problema relocãrii respectivei firme (fapt ce ar destabiliza câteva mii de salariaţi din Severin şi din localitãţile limitrofe).
Sper din tot sufletul sã fie doar un zvon. Dar mã gândesc cã e totdeauna posibil ca aşa ceva sã se întâmple dacã, în ceea ce priveşte firmele, întreprinzãtorii, investitorii, punem pe primul rând taxele, şi nu numãrul de angajãri pe care le poate acoperi o investiţie.
Angajãrile înseamnã venituri, înseamnã un echilibru la nivelul familiilor şi, pe ansamblu, o stare de bine social. Taxele au şi ele rolul lor. Un buget local viabil nu poate funcţiona fãrã taxe, nimic de zis. Doar cã oamenii au prioritate, nu banii.
Sper şi acum când scriu aceste rânduri sã fie vorba de un zvon, şi nu de o realitate în curs. Ar fi nu doar trist, ci şi grav. Piaţa muncii de la noi nu ar putea absorbi atâţia şomeri. Foarte mulţi ar pleca din ţarã sau ar fi nevoiţi sã trãiascã la limitã. Şi aşa avem foarte mulţi plecaţi din ţarã, în general oameni foarte tineri, foarte valoroşi, harnici, în putere. În câţiva ani o sã ajungem o naţiune de bugetari şi de pensionari dacã nu reuşim sã susţinem aşa cum trebuie investiţiile, industriile, educaţia, spiritul unui naţionalism raţional şi echilibrat.
Tratãm mult prea uşor exodul forţei de muncã şi neglijãm prea grav pe cei care încã muncesc în ţarã.
