Vã daţi seama cã europarlamentarele reprezintã culmea realizãrilor pentru un politician român. Nici nu conteazã cã are merite sau cã s-a remarcat în ţarã cu ceva sau totul vine ca urmare a încununãrii unei cariere în politicã sau în alt domeniu de activitate sau pur şi simplu partidele aleg sã trimitã specialişti. Nu. Este vorba doar de finalul de carierã pentru un lider politic sau recompensa pentru un politician mai mult sau mai puţin competent, dar care a cotizat consistent la partidul care l-a pus pe un loc eligibil. Şi nu orice fel de donaţii, ci unele serioase.
Practic, suma datã la partid îl legitimeazã pe candidat în orice moment sã ocupe postul respectiv. Probabil cã acest criteriu a trimis în Parlamentul European tot felul de pipiţe şi piţiponci care nu au avut altã calitate decât banii scoşi din buzunar pentru partid sau scoşi de altcineva. Ori au fost nevasta, amanta sau soţul cuiva.
Dacã stai sã te gândeşti la competenţe şi la merite, atunci nu ai niciun rãspuns când te întrebi cum a ajuns o Viorica Dãncilã europarlamentar. Sigur cã prima calitate a fost cã era din acelaşi judeţ cu Liviu Dragnea. Şi a fost un element esenţial pentu a fi propulsatã în Parlamentul UE. Sigur cã acolo a ajuns şi un Gigi Becali la un moment dat. Sunt pete de culoare, însã este clar cã partidele nu trimit tot timpul pe criteriile competenţiei sau în baza meritocraţiei. Mai e vorba şi de pile şi de bani.
În plus, în Parlamentul European merge, pentru cã acolo ai cascã şi nu trebuie sã vorbeşti o limbã strãinã. Adicã ceva, ceva trebuie sã mai mişti, sã îţi dai seama când se deschide cafeneaua sau sã poţi sã comanzi o ciorbã de burtã.
Se rezolvã, cã aproape oricine poate sã fie turist, dacã are bani. Nu este niciun fel de problemã. Problema este însã politica de lobby care e varzã pentru ţara care trimite muţi în Parlamentul European sau indivizi care abia vorbesc propria limbã bine. România are nevoie de o activitate bine articulatã la nivelul structurilor de conducere ale UE. Are de apãrat anumite interese, de promovat anumite politici, de exemplu, în domeniul energiei sau infrastructurii de transport. Are de luat cât mai mulţi bani de la UE. Are de apãrat anumite industrii care au mai rãmas. Este mult de muncã la Parlamentul European, dacã eşti un europarlamentar competent şi nu doar un recompensat politic.
Sigur sã îţi spune şeful de grup parlamentar cum trebuie sã votezi şi nu e greu sã plec de la hotel şi sã ridici mâna şi sã te întorci la hotel şi lunar sã încasezi leafa de europarlamentar. Adicã pensia pe un an a unui amãrãştean de român. Normal cã se poate şi aşa, dar la un moment dat o sã se vadã efectele, dacã nu cumva se şi vãd deja. România s-a fãcut de râs în ultimii doi ani în Europa cu specimenele din Guvern. Acum este o încununare a penibilului, când România se aflã la şefia structurilor europene. Europenii ştiu cã timpul trece şi România se va aşeza din nou cuminte în banca ei. Un moment pierdut. Ţara noastrã avea de promovat câteva interese în domeniul energiei.
Avem în continuare nevoie de banii de la UE, sã construim drumuri. Dar nu oricum, ci într-un ritm ameţitor. Sã nu apuce sã cânte cucul de la transporturi de 3 ori şi autostrada sã fie gata. Când om vedea 10.000 de kilometri de autostrãzi şi drumuri expres în România, atunci putem spune cã suntem o ţarã civilizatã. Sau mãcar 5.000 de kilometri. Pare mai rezonabil. În 10 ani i-am putea face, dacã am aduce o armatã de chinezi la guvern. Şi dacã, desigur, nu s-ar mai fura. Sau dacã s-ar fura atunci sã i se taie mâna celui care furã. Ori acum politicienii vor sã şi fure şi sã scape şi cu mâna întreaga. Probabil cã Vlad se rãsuceşte în criptã sau pe unde o fi.
Ce ar mai pune el sabia pe boiernaşii din politica româneascã şi le-ar mai da o ţeapã. Dar nu mai e aşa. Chiar şi boierii lui Ţepeş, traşi în ţeapã pe vremuri, ar putea beneficia de recursul compen-satoriu. Ce dacã nu e retroactivã legea, dar e clar cã au fost probleme cu tragerea la sorţi a judecãtorilor şi vor scãpa dupã sute de ani. E o reparaţie moralã faţã de toţi boiernaşii din trecut pe care o fac guvernanţii…
