Cu piatra dupã ciori…

               * Douã chestiuni preocupã societatea româneascã în aceste zile: depunerea listelor de candidaturi pentru Parlamentul European, din partea partidelor politice şi frãsaunelile nedemnului locatar de la Cotroceaua Mov de a da un aspect cât mai credibil, mai… serios, preconizatului referendum pe care l-a anunţat cã-l va organiza chiar în ziua desfãşurãrii alegerilor europarlamentare. Ar mai fi şi o a treia temã, anume chestiunea mutãrii Ambasadei României din Israel la Ierusalim, astfel încât este cât se poate de dificil de spus care dintre acestea are cea mai mare importanţã în actualul context politic. Din punctul meu de vedere, se dã o importanţã exageratã intenţiei lui Werner, cotroceanul pârât, de a organiza un referendum simultan cu alegerile europarlamentare. Mi se pare excesiv pentru un fâs propagandistic de doi bani ca toatã „floarea” analiştilor sã se strofoace zi şi noapte pe la televizii de a afla cine şi ce ar avea de câştigat de pe urma acestei nãzbâtii iohanniste. Situaţia de care vorbim ilustreazã perfect proverbul românesc cu prostul care aruncã o piatrã-n baltã şi o mulţime de „deştepţi” se chinuie s-o scoatã. Ba chiar sã o lustruiascã şi sã-i confere ceva utilitate practivã. Oricum, mai mult decât sã dea cu ea dupã ciorile pripãşite prin grãdina cotroceanã (cândva, „grãdina lui Ion”!) nu are ce sã facã.

* Mai demne de interesul analiştilor sunt listele partidelor cu candidaţii proprii la alegerile europarlamentare. Aici sunt mai multe lucruri de discutat – şi despre valoarea de ansamblu şi individualã a celor care aspirã la un fotoliu de europarlamentar, şi despre seriozitatea/responsabilitatea alcãtuirii listelor şi, evident, despre şansele unora sau altora de a ajunge sã ne reprezinte ţara la cel mai înalt for european. Dacã lista liberalilor este, cum am vãzut, înţesatã de foşti bãsişti de… nãdejde, lista celor de la PSD ni se pare, în comparaţie cu cele din legislaturile anterioare, ceva mai subţiricã, sub raportul notorietãţii şi al valorii. Ca sã nu  fie mai prejos, şi pesediştii au introdus pe listã un jurnalist cu notorietate – Carmen Avram. Nimic de zis, Carmen Avram este un jurnalist valoros, cu substanţã şi atitudine, dar ni se pare cam lipsitã de vlagã, de suflu, dacã mã înţelegeţi ce vreau sã spun. Şi apoi, situarea ei pe un loc ultraeligibil pare şi un fel de… recompensã pentru postul de televiziune Antena 3 Pare… În sfârşit, nu e  treaba noastrã. Deşi, în fond, ar trebui sã fie. De departe, cea mai omogenã listã pare cea a ALDE, care-i conţine, între alţii pe Norica Nicolai, Renatte Weber, Andrei Gerea, Varujan Vosganian, Daniel Barbu. Nu ne topim nici noi de dragul unui Varujan Vosganian sau Daniel Barbu, dar orişicât. Partidul lui Ponta a fãcut şi el câteva achiziţii cu nume şi nu este deloc exclus sã producã doi sau chiar trei europarlamentari. În rest Dumnezeu cu mila şi… norocul. Pentru cã, altminteri, alegãtorul român trebuie sã fie extrem de atent ce nume bagã în urnã, deoarece cu zãltaţii din celelalte zone ale eşichierului (haştagişti, reformator de ocazie, neomarxişti şi alţii din acelaşi aluat  mizerabil şi suspect).

* În fruntea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie troneazã o cucoanã relativ bine coafatã, Cristina Tarcea pe numele ei. Asta are veleitãţi de artistã şi pare dominatã de frustrãri mai vechi pierdute, probabil, în negura istoriei. Ce a slobozit fãptura asta pe gaura  gurii sale extrem de largã este greu de conceput, de crezut. Auziţi şi dumneavoastrã – cicã marele ei regret este cã România a ratificat convenţia pentru drepturile omului şi pentru libertãţi democratice! Eu sunt de pãrere cã nici fostul preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu, cel care susţinea cã dreptul esenţial al omului este dreptul la muncã, nu ar fi îndrãznit sã rosteascã o asemenea enormitate, în vremurile, nu-i aşa, de tristã amintire. Din ce erã coboarã aceastã cucoanã pe cât de plinã de ifose, pe atât de primitivã în gândire? Mai mult decât atâta, dumneaei şi alţi gânditori de la înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au decis sã întrebe Curtea Europeanã de Justiţie dacã mai e cazul sã respecte deciziile Curţii Constituţionale a României în deciziile luate Doamne, apãrã şi pãzeşte! În ţara asta nu mai e de trãit!