Alegerile europarlamentare, în promiximitatea cãrora ne aflãm, nu au, privite în sine, semnificaţia pe care ar trebui sã o aibã, ci sunt privite de cãtre partidele politice ca exerciţiu de pregãtire pentru confruntãrile ce urmeazã, şi a cãror semnificaţii sunt mult mai clare, mult mai precise, cu o încãrcãturã de dramatism cu adevãrat pronunţatã. Dupã ce ne vom lãmuri ce şi cum cu eurodeputaţii, vom intra, pieziş, în agenda internã unde, pe prim plan, sunt alegerile pentru Cotroceni.
Deja avem dezbateri destul de aprinse pe aceastã temã. Cãlin Popescu Tãriceanu trage tare pentru a se califica drept candidat unic ALDE-PSD. În condiţiile în care PSD nu are propriul candidat, varianta CPT pare plauzibilã. Deşi, dacã stãm bine sã ne gândim, nici ideea unei candidaturi a lui Eugen Teodorovici, ministrul finanţelor, nu e tocmai rea pentru calculele social-democraţilor.
Zilele trecute Teodorovici a şi lansat un mesaj explicit în acest sens. Vine din urmã, are un anume şarm, ar putea fi mai prezentabil decât CPT, şi mai credibil în bãtãlia cu PNL-Iohannis. Cea mai proastã idee care le-ar putea trece social-democraţilor prin cap ar fi sã vinã cu Dragnea la prezidenţiale. Pun pariu cã Iohanis ar câştiga din primul tur, cu un Liviu Dragnea contracandidat.
Ideea, deşi pentru unii pare abracadabrantã, e luatã în serios de Ion Cristoiu care îl vede pe Dragnea candidat în toamnã, din partea PSD. Cristoiu analizeazã atitudinea discursului public al liderului PSD din ultima vreme şi zice: „E mai mult decât interesant de trecut în revistã raportarea la principalul adversar în discursurile electorale din ultima vreme ale lui Liviu Dragnea. Deşi doar Klaus Iohannis s-a anunţat oficial ca înscris în cursa pentru prezidenţiale, presa, opinia publicã, gura cafenelei, cum ar fi zis Stelian Popescu, directorul Universului, dau ca înscrişi, chiar dacã neoficial încã, şi alţi candidaţi: Dacian Cioloş, Codruţa Kovesi. Din acest punct de vedere, trebuie neapãrat notat de cãtre Istoricul clipei cã pe partea Stângã nu se vãd concurenţi pentru Liviu Dragnea. Cãlin Popescu Tãriceanu va candida, n-avem nici o îndoialã, dar el va fi o ameninţare în primul tur mai ales pentru candidaţii Dreptei. Deoarece deocamdatã Victor Ponta nu pare tentat de prezidenţiale, pentru electoratul de Stânga singurul care conteazã e candidatul PSD.” Adicã Dragnea.
La început, ideea unui Liviu Dragnea concurând cu Klaus Iohannis mi s-a pãrut o glumã, şi nu una dintre cele mai reuşite. Nu cã Iohannis ar fi mai breaz, nici vorbã. Dar, totuşi, Dragnea candidat? În condiţiile contestaţiilor ce vin din toate pãrţile? Ar fi probabil cea mai neinspiratã idee a PSD din ultima vreme. Şi în ultima vreme, dacã ne gândim la Dãncilã premier, OUG 13, legile pe justiţie – numai idei nefericite a avut.
Cristoiu croşeteazã pe marginea unui scenariu posibil, dar nu vãd, sincer, un PSD atât de lipsit de luciditate încât sã ignore cu bunã-ştiinţã toate semnalele de antipatie vizavi de Liviu Dragnea şi sã vinã la prezidenţiale cu un candidat atât de contestat. Mai degrabã ar putea merge pe mâna lui Tãriceanu.
