* Se uitã lumea la noi/ Cum se bat douã nevoi! – hai, iu, iu, iu, iu, iu, iu, 7 cã disearã frângem cuiu’” – iatã un refren popular de petrecere, care se potriveşte de minune luptelor care se dau pe câmpia politichiei româneşti între amãrâtele noastre de partide, indiferent dacã ele se numesc PSD, PNL, USR sau ALDE: Ce vedem noi e o luptã oarbã, cãreia comentatorii din studiouri tind sã-i dea cadenţele unei epopei. Aiurea! Pe vremuri, pãruiala asta mai spunea ceva privitorului, cetãţeanului român, alegãtorului, de. Dar, cum locul unei cât de firave dispute de principii a fost luat de ipocrizia agresivã a politicianismului gãunos, nimeni nu mai ia în serios ce vede şi ce aude, iar când se va prezenta la urne, va vota inerţial. Drept e cã şi calitatea oamenilor politici a scãzut sub genunchiul broaştei. L-am vãzut, mai zilele trecute, într-un soi de dezbatere electoralã, o varzã de Bruxelles în toatã splendoarea ei, pe deputatul liberal de Mehedinţi Virgil Popescu, în posturã de special guest star. Jalnic. Râsu’- plânsu’! Tot recent şi tot la Antena 3, un alt mehedinţean, europarlamentarul Cristian Buşoi, a fost fãcut terci de o jurnalistã a postului, Oana Zamfir, pare-mi-se. Fãtuca a şters, pur şi simplu, cu el pe jos, ce sã mai vorbim, a fost execuţie în toatã regula. „Habar n-aveţi, domnule Buşoi!” – acesta era jenantul lait motiv al operaţiunii de… depilare a micului ţucãlar iohannist, Nu le plâng de milã câtuşi de puţin acestor bãieţi, care, altminteri, sunt doldora de ifose. Nu le mai ajunge nimeni cu prãjina de nas, mai ales când ajung prin teritoriu, atunci când aşteaptã şi ei temenelile fanilor. Ale acelor fani care le-au mai rãmas fideli şi care încã îşi mai fac iluzii. Dacã „vedetele” astea de doi bani şi-o mai iau în maniera descrisã este, pe undeva, un semnal cã ar trebui sã-şi mai facã, mãcar din când în când, câte o autoevaluare. În funcţie de rezultatul cãreia sã-şi facã strategiile.
* Din nou situaţie tulbure la Biblioteca Judeţeanã „I.G. Bibicescu”! Dupã ce crezusem cã, prin numirea ca manager interimar a d-nei Cristina Firu, lucrurile intraserã pe un fãgaş oarecum normal – şi erau destule semne în acest sens – fostul manager, d-na Raluca Graf, a revenit printr-o decizie judecãtoreascã la post (nu intrãm, deocamdatã în detaliile acestui proces). Şi lucrurile au început sã se precipite, cu efecte nocive previzibile pentru situaţia, pentru destinul acestei instituţii de culturã. Dupã ce a trimis-o pe Cristina Firu într-o comisie de inventariere (probabil ca sã nu uite frumuseţea muncii „de jos”), Raluca Graf a trebuit sã fie evaluatã pentru activitatea din 2017, evaluare la care ar fi obţinut un punctaj jenant (între 2 şi 4 ). Acest lucru complicã şi mai mult lucrurile prelungind situaţia incertã, criza, dacã vreţi, de la Biblioteca Judeţeanã “I. G. Bibicescu”. Repet, nu detaliile juridice ale diferendului dintre Consiliul Judeţean Mehedinţi şi Raluca Graf şi nici situaţiile particulare ale celor douã directoare ne intereseazã, ci prelungirea nepermisã a provizoratului de la aceastã mare instituţie de culturã a judeţului. Într-un fel sau altul, aceastã crizã trebuie sã ia sfârşit. Suferã şi angajaţii, şi beneficiarii (cititorii etc) şi cred cã nici d-lui Aladin Georgescu nu-i picã bine la imagine acest insolit provizorat de la Bibliotecã. E timpul ca legea dar şi bunul simţ civic sã-şi spunã cuvântul. O asemenea instituţie de culturã, cu tradiţii luminoase în istoria acestor locuri dar nu numai, cu rol esenţial în împãmântenirea şi triumful ideii de românism nu trebuie sã fie angajatã în scandaluri care sã-i pãteze prestigiul.
* Din pãcate, anul electoral a ajuns sã tulbure apele cam peste tot. Şi dacã ne gândim cã mai urmeazã un an electoral, sunt toate… şansele ca mulţi semeni angrenaţi sau nu în politichie sã-şi cam piardã capetele, uzul raţiunii, cum ar veni. Mai e şi anotimpul ãsta nesigur şi turbulent care-i face pe mulţi sã o ia pe câmpii. Sã-şi ia câmpii, adicã. Of, Doamne! Scurteazã Postul!
* Johannis pare sã-şi fi gãsit adversarul ideal: pe doamna premier Vasilica Viorica Dãncilã! Aproape cã nu e zi în care sã nu auzim de un schimb mai colorat de replici între cei doi. În ritmul ãsta riscãm sã ajungem chiar la lupte corp la corp sau la respiraţii buşon la buşon, vorba nemuritorului Nea Mãrin.
* Ne-au mai slãbit ãştia sau mi se pare mie cu cazul Kovesi?
