Când se sparge buba cu actuala guvernare? Treaba este destul de netransparentã şi nu ar mai trebui sã bãgãm mâna în foc pentru niciun fel de date oficiale. Au mai fost vremuri cu date oficiale care nu bãteau cu starea de fapt. Nu spune nimeni sã nu o ducã românii bine, dar dacã an de an te împrumuţi sã te duci în vacanţã sau sã majorezi pensii şi salarii, la un moment dat nu vei mai avea de unde sã plãteşti datoriile. Şi datoriile se cam plãtesc, mai ales dacã te împrumuţi de la bãnci din sectorul privat. De la stat au mai luat unii şi nu au pãţit nimic.
Nici nu ne mirã cã în paralel cu activitatea de majorare a pensiilor şi a salariilor în sectorul bugetar sau a salariului minim pe economie au apãrut tot felul de ordonanţe sau de legi care sunt menite sã taxeze mediul de afaceri. Una dintre acestea este deja celebra OUG 114, privind taxa pe lãcomie. Deja anumite bãnci şi anumite companii din energie şi comunicaţii au mãrit tarifele pentru cã se apropie finalul lunii martie când sunt obligate sã plãteascã taxa de 2% sau de 3%, în funcţie de ce spune OUG 114.
Guvernul şi Liviu Dragnea au înfierat companiile private şi multinaţionalele în special cã exportã profitul şi astfel au ajuns la concluzia cã trebuie impozitatã cifra de afaceri. Şi uite cã taxa de 2% sau de 3% nu este plãtitã de companii pânã la urmã, ci tot de cetãţean, în facturi mai mari. Douã companii din telecomunicaţii au majorat deja abonamentele de telefonie şi de cablu, tocmai din cauza OUG 114. Cu toate acestea încã se mai negociazã între politicieni, guvernanţi şi mediul de afaceri pentru eliminarea sau pentru modificarea OUG 114. Nici în sectorul bancar lucrurile nu stau mai bine şi se anunţã disponibilizãri de personal. Companiile energetice vor majora şi ele tarifele pentru a acoperi taxa pe cifra de afaceri şi uite aşa, în final cine plãteşte este tot micul contribuabil.
Mai este şi povestea majorãrii lefurilor la stat, care au ajuns comparabile cu salariile plãtite la multinaţionale. Mai sunt şi pensiile care sunt indexate anual sau la 6 luni. Problema majorã pe care guvernanţii nu au cum sã o controleze sau nu pot sau nu vor este inflaţia. Inflaţia pulverizeazã încet, dar sigur şi ireversibil creşterile de salarii şi de pensii şi de salarii minime. Dacã majorarea veniturilor e cot la cot cu inflaţia, atunci unde mai este creşterea. Cu o sutã de lei acum 3 ani cumpãrai ceva, iar acum nu mai cumperi aceleaşi produse ca în urmã cu 3 ani. Inflaţia a depãşit chiar şi majorãrile de venituri. Mai sunt şi accizele la carburanţi şi ne apropiem de 6 lei per litrul de combustibil. Facturile la curentul electric au fost majorate. Nu mai existã nici pâine sub un lei. Se vorbea pe vremea pesedistului Ponta ca preţul pâinii sã fie sub un leu. S-a dus de mult leul respectiv şi pâinea a trecut de un leu bucata sau s-a micşorat.
E greu când lunã de lunã te bazezi numai pe improvizaţii în domeniul legislaţiei fiscale, iar legislaţia justiţiei tinzi sã o arunci în aer. Mulţi analişti spun cã de fapt se improvizeazã la greu în zona economicã şi fiscalã pentru cã adevãratul rãzboi este de fapt cel cu justiţia: masele se ţin în adormire sub mirajul majorãrilor perpetuue de venituri şi nu mai comenteazã nimeni ce se petrece în tabloul de ansamblu. Adicã au înlocuit-o pe monalisa cu o ramã goalã. Sau asta vor sã facã, în ceea ce priveşte justiţia. Oricât de multe averi ar avea politicienii, nimic nu este mai de preţ ca libertatea şi fuga de puşcãrie. Ar da orice ca sã scape de pârnaie. Chiar ar vinde şi ţara cu tot ce a mai rãmas. Haiducii de la guvernare, în frunte cu Dragnea, vor şi rezerva de aur şi cea valutarã a ţãrii. La ce sã nu le foloseascã la consum, cã de aici apare şi creşterea economicã rapid. La ce sã bagi banii în agriculturã, şosele, turism, sectorul energetic; acolo roadele sã vãd abia peste câţiva ani. Problema românilor în raport de cei care îi guverneazã, indiferent de culoarea politicã, dar mai ales cei care guverneazã acum, se traduce în felul urmãtor: Îi iertãm pe hoţi, când ne sparg casa, dacã ne dau şi nouã din pradã?
