S-a intrat în linie dreaptã în ceea ce priveşte alegerile europarlamentare. La finele acestei sãptãmâni, ca sã luãm un exemplu elocvent, liberalii se întrunesc la Bucureşti pentru a-şi prezenta candidaturile, nume cunoscute: Rareş Bogdan, Siegfried Mureşan, Mircea Hava, Vasile Blaga, Adina Vãlean, Daniel Buda, Dan Motreanu, Gheorghe Falcã, Cristian Buşoi şi Marian-Jean Marinescu. Totul în prezenţa lui Manfred Weber şi a preşedintelui Klaus Iohannis.
Va fi aşadar un show, un act spectacular menit sã transmitã un mesaj de forţã şi unitate.
Social-democraţii pregãtesc şi ei ceva similar: Rovana Plumb, Claudiu Manda, Ion Mircea Paşcu, Dan Nica, Natalia Intotero etc. Şi nu numai ei. Luna aceasta, dar şi în aprilie, tema candidaturilor autohtone la europarlamentare va fi dominantã în discursul politic public. Nu şi în ceea ce priveşte interesul electoratului. Oamenii se vor urni greu la vot pentru ceva ce nu-i intereseazã în mod direct şi pe care nu-l înţeleg prea bine.
Adevãrul e cã nu ştiu sã fi demarat niciun europarlamentar vreo campanie naţionalã sau mãcar regionalã de bunã informare a electoratului în ceea ce priveşte importanţa acestor alegeri. Se porneşte probabil de la premisa cã ştim şi noi, odatã ce dumnealor ştiu prea bine. De exemplu cã alegerile europarlamentare din acest an vor conduce la un Parlament European cu 705 membri, faţã de 751 câţi erau pânã acum. Diferenţa aceasta este datã de Brexit, de ieşirea Marii Britanii din Uniunea Europeanã – astfel din cele 73 de mandate europarlamentare deţinute de britanici, 46 vor dispãrea, iar restul de 27 vor fi repartizate acelor state membre care sunt subreprezentate în legislativul UE, printre care ne numãrãm, aşa cã vom beneficia şi noi de un mandat în plus, pe seama deciziei Albionului de a pãrãsi corabia UE.
Nu spunem cã nu sunt importante alegerile europarlamentare, desigur cã sunt, conduc la o nouã configuraţie politicã la nivelul PE, şi ne intereseazã. Spunem doar cã rãmânem încã departe de Bruxelles, cumva, pentru cã se comunicã, dinspre europarla-mentarii români spre noi, greoi şi intermitent, cã temele de acolo nu reuşesc sã ne preocupe, sã ne facã şi pe noi sã fim pãrtaşi la suflul comunitãţii. Ne vedem din cinci în cinci ani la urne, puşi sã votãm, câţi votãm, de dragul unui partid naţional sau altul, nu de dragul Parlamentului European.
Aşa cã europarlamentarele vor fi şi de data aceasta prilej de bãtãlie între partide, ocaziune de mãsurare a puterii fiecãrui partid în teritoriu. Partidele îşi vor arãta muşchii unii altora la europarlamentare şi vor avea o linie de start pentru alegerea preşedintelui, în toamnã.
Cam aceasta pare miza realã a europarlamentarelor, cel puţin deocamdatã.
