* S-a stins din viaţã, la 72 de ani, delicata poetesã CONSTANŢA BUZEA, prima soţie a lui Adrian Pãunescu şi una dintre cele mai valoroase reprezentante ale „Generaţiei 70”. Dumnezeu s-o aibã în paza Sa!
* Ajung sã cred, dragii moşului, cã, între Traian Bãsescu şi Dan Voiculescu, ce-i mai zice şi Felix, existã o mare şi indestructibilã iubire. Dupã ce primul l-a numit pe cel de-al doilea „singurul duşman cinstit” (sau cam aşa ceva), ceea ce, trebuie sã admiteţi, sunã aproape ca o declaraţie de dragoste, Felix a venit cu ideea unei noi suspendãri a lui Bãsescu, ceea ce, trebuie sã admiteţi, seamãnã cu un fel de piatrã aruncatã în baltã. Seamãnã, dar nu e. În realitate, Felix îi face un imens serviciu Bãsescului, cererea sa putând fi tradusã, în contextul provocat de actuala stare de spirit a populaţiei, cu „luaţi-vã, fraţilor gândul de la aşa ceva, cã nu aveţi nicio şansã!”. Iubiţi-vã, bãi aceştia, sãnãtoşi, dar pe faţã, nu ca perverşii de prin canale!
* Eu, stimaţi cititori, chiar nu mai înţeleg ce se întâmplã. Vasãzicã, nişte (multe) milioane de români l-au vrut pe Bãsescu plecat acasã; nişte judecãtori tobã de drept constituţional l-au deturnat, din drumul indicat de alegãtori, încã o datã, cãtre Cotroceni; acele multe milioane de români au rãmas cu frustrãrile şi cu necazurile lor; „omul negru” s-a întors pe şestache la Trei Coceni, prin urmare ar fi trebuit sã urmeze nişte zile de obidã quasi- generalã. Da’ de unde! Au început, mai întâi printre microfoniste şi frenetici, marile îngrijorãri existenţiale: unde este preşedintele? de ce tace? ce pune oare la cale? ce planuri de rãzbunare împotriva suspendacilor cloceşte? ş.a.m.d.. Apoi, şi-au reintrat în mânã analiştii de serviciu, care au livrat opiniei publice câteva seturi compacte de scenarii, de planuri, croite la iuţealã, „din cuţite şi pahare”, care mai de care mai fanteziste, mai pesimiste sau, dimpotrivã, mai optimiste, dupã caz şi interese. Starea aceasta de spirit continuã, observ, şi în ziua nunţii duduii EBA cu musiu Sida. În ceea ce mã priveşte, mi-aş fi dorit (şi îmi doresc în continuare) sã nu-l mai vãd şi sã nu-l mai aud vreodatã pe acest personaj sinistru. De Bãsescu vorbesc, fireşte. Sã stea, dacã doreşte şi dacã se poate, pentru tot restul zilelor, la Cotroceni, numai sã nu se arate şi sã nu mai gãvãreascã în public! Mãcar atât pot spera şi eu de la viaţã?
* Apropo de nunta fiicei celei mici a lui Traian Bãsescu. Fireşte, urãm şi noi, dupã datinã, tinerilor însurãţei „Casã de piatrã”, o viaţã prosperã, plinã de dragoste şi armonie. Aşa ni se pare normal şi moral. Dar nu vedem deloc motivele pentru care aceastã nuntã ar fi trebuit sã devinã „evenimentul anului”. Chiar nu vedem. Dând-o pe glumã, pentru cã nu putem rãmâne la infinit, aşa, ţepeni de admiraţie, cum naiba sã transformi în evenimentul anului o nuntã la care protagoniştii se numesc Bãsescu (socrul mic, de fapt… mare, pentru cã, orice s-ar spune, e vreunul din aceastã îngrãmãdealã mondenã mai mare şi mai tare ca el?), Syda (fericitul ginericã), Poponeţ (cavalerul de onoare) şi EBA (mireasa, demna purtãtoare a unei porecle semãnând izbitor cu un indicativ de înmatriculare)? Nici dacã ar fi deliberat cineva, o astfel de distribuţie nu ar fi fost mai reuşitã! O nuntã cu arome, molime şi alte cauciucuri în chip de poze porno! Dacã mai adãugãm şi huiduielile strãzii cu care cele douã ceremonii au fost agrementate, avem imaginea aproape exactã a acestei, hai sã-i zicem, întâmplãri, în care simbolurile puterii politice s-au amestecat cu fastul, cu opulenţa cele mai greţoase, cu kitch-ul ordinar din ţinute şi coafuri, cu gesturile de agresiune ale organelor de ordine, cu falsa pioşenie şi cu slugãrnicia Bisericii faţã de (Doamne iartã-ne!) …Autoritatea Supremã. Iar poporul trebuie sã suporte – cu stoicism, ca totdeauna – aceastã imensã sfidare, acest atac mizer asupra modestiei, mãsurii şi bunului-simţ. Nu ştiu dacã toate acestea vor fi decontate, la nivel de imagine, în seama cuiva. În sfârşit, nu avem ce face – e vremea lor! Incã!
* Ni s-a repetat insistent cã Elena Bãsescu şi-a pãstrat, dupã cãsãtorie, numele de familie. Ca sã se ştie. Sfârşitul – vorba aceea – nu-i aici. Dormi în pace, Popor!
