Muicã, suntem neam de piatrã, doar piciorul ni se mai aratã. Bine, cât o mai rãmâne şi din piciorul podului lui Apolodor, cã şi strãmoşii ãştia ai noştri au şi ei rãbdarea lor. Da despre istorie, puţin mai târziu, cã abia sosi anu ãsta nou, care sperãm sã fie niţel mai bun decât anul vechi, de trecu. Şi vorba lu’ nerodu de Sucã:
- Hai, bre, nea Mãrine, mai scoate şi matale o sticlã de zaibãr, cã mâine-poimâine trece şi anu ãsta şi noi n-am gãtat nici prima damijanã. Şi musai sã-i fac pe plac lu’ Sucã, mai ales cã nu te pui cu nerodu.
Aia e, mã fraţilor, mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv, bine v-am regãsit şi sã vã fie de bine tot anu. Acuma, stând strâmb şi judecând drept, mã uitai şi io pe mesajele alor noştri, sã vãd ce ne mai ureazã, ce ne mai pregãtesc.
Mã nepoate, da ãl mai tare şi mai tare mi se pãru al lu’ nea Drãghiea. Sã-l vezi pe nea prefectu’ cum stã în picioare şi ceteşte bag samã de pe o tablã, ceva, cu un ochi la camerã şi altu’ la text, de ziceai cã-i Obama la început de carierã şi altceva nimic. Mã fraţilor, ţinu urarea vreo douã minute, numãrau secundele mai abitir ca ceasornicu, fluturau steagurile toate, luminau brazii plini de instalaţii, feerie, ce mai. Unde mai pui cã şi textul era presãrat cu figuri de stil, mai ceva ca-n textele marilor dregãtori de neam şi ţarã. Una peste alta, bun nea Drãghiea, ce mai, intrepret de mare soi.
Pi la nea Aladin, închesuialã cam mare, cã sã amestecarã laudele la nea Dragnea cu mesajele de anul nou, de nu prea înţelegi care şi cine şi cui ureazã. Dupã pofta inimii, probabel, cã nea preşedintele e mai pe corazon, aşa.
Pi la nea Mazilu e linişte şi pace, probabel n-a mai avut omu timp sã mai ureze mehedinţenilor câte ceva, o va face probabel de Paşte şi pentru Anul Nou. La ‘mnealui pe paginã sunt mai multe urãri de pi la fani, pesemne sã ţinã locu ocupat. Nici nea Sibinescu nu s-a mai obosit sã mai transmitã ceva alegãtorilor, pesemne e consolat cu gându cã nu mai pupã alt mandat decât dacã sã mai întrebuinţeazã pe lângã nea Tãriceanu, ceva.
Mã fraţilor, da vã zisei la început de picioru’ Podului, ãsta de ne mai aminteşte de unde ne tragem şi încotro ar trebui sã ne ducem. Pãi îmi adusei aminte câtã grijã au vecinii de peste Dunãre de vestigii, cum le mai reabiliteazã, cum le mai conservã, cum le mai pun ei în valoare şi mai cã mã apucã plânsu când mă uit pe malu nostru.
Şi, uitai sã vã spui, nu ştiu ce-l apucã pe Sucã, da sã gândi sã invite neşte preteni sã viziteze Severinu la sfârşit de an. Dupã ce aflã cã nu poate sã vadã neşte obiective turistice şi culturale, din motive de libere, sã hotãrî sã-i ducã pe musafiri sã vadã Picioru Podului lu’ Traian, adicã ce a mai rãmas din el. Zâs şi fãcut, numa cã fu o adevãratã aventurã accesu’ pânã acolo, pe malul Dunãrii. Puţin a lipsit sã nu rãmânã împotmoliţi pe drum pãnã acolo. Noroc cu neşte pescari.
Chiar, cum este posibil ca autoritãţile sã nu repare drumu’ de aproape 30 de ani?! Şi când te gândeşti cã studenţii Universitãţii din Craiova au DANA de practicã situatã în zonã. Ori aşa o prevede, ca sã te înnãmoleşti, dacã vrei sã lucrezi în marinãrie?!
E, dupã pãţania cu drumu’ din PORT, musafirii avurã o surprizã şi mai haraşo, când vrurã sã vadã unde se aflã Secţia BRASTVO a Bibliotecii I.G. BIBICESCU de pe strada Horia, din Drobeta Turnu Severin. Gãsirã clãdirea, numa cã nu se înţelege scrisu’ di pe PLACA pusã pe imobil. Adicã timpu’ şi nepãsarea au şters tot. De vizitat nici vorbã, la sfârşit de an, da musafirii s-au întrebat dacã şefii CJ Mehedinţi sunt mai preocupaţi de scandaluri decât de actul de culturã di la Biblioteca Judeţeanã pe care o au în subordine?
Cam multe de fãcut, la început de an, da e timpu’ sã ne mai apucãm şi de treabã, cã destul s-a tras mâţa de coadã.
Aşa cã, pãnã data viitoare, sã fiţi iubiţi şi optimişti!
