România tinde sã fie ţara perfectã pentru politicienii penali. În ritmul în care politicienii îşi schimbã pãrerea despre legi şi despre justiţie, ai spune cã niciun penal nu va intra dupã gratii în urmãtoarea sutã de ani. A trecut o sutã de ani de România şi cine ştie dacã urmeazã încã o sutã. Poate din acest motiv politicienii români trãiesc dupã principiul aici şi acum şi nu pentru a construi o ţarã pentru generaţiile urmãtoare. Fiecare îşi vede de pielea sa şi nu se gândeşte cã în prezent se construieşte fundaţia pentru viitor.
Dacã vor continua sã creadã cã ţara este a lor şi le aparţine şi nu a nepoţilor şi strãnepoţilor lor, atunci România nu va arãta prea bine în viitor. Acum trebuie sã plantãm ce va rãsãri peste mulţi ani şi astfel vom avea grijã de cum va arãta ţara noastrã. Problema este cã în ultimii zece ani peste o jumãtate de milion de copii au plecat din România în alte ţãri, la studii sau de tot, alãturi de familii.
Adicã, pe undeva, logica politicienilor de a trãi clipa este justificatã, având în vedere cã nu vom avea aproape niciun viitor. O jumãtate de milion de copii ieşiţi din ţarã în ultimii zece ani este o cifrã ameţitoare pentru orice clasã politicã responsabilã. O altã informaţie concludentã este cã din 2000 încoace populaţia şcolarã s-a redus cu 1,2 milioane de elevi. Este o cifrã incredibilã care aratã dezastrul demografic în care se aflã ţara noastrã. Migraţia se menţine în continuare la un nivel ridicat şi suntem în primele ţãri din lume în privinţa cetãţenilor care trec zi de zi, lunã de lunã şi an de an graniţa, în cãutarea unor ţãri mai bune.
În tot acest timp, politicienii se rãfuiesc pe dosare penale, pe state paralele, pe funcţii, pe bugetul de stat, pe justiţie. Care le este marea preocupare? Ei bine, nu educaţia şi viitorul acestei ţãri, ci cum sã le fie lor mai bine, din punctul de vedere al puşcãriei.
Politicienii nu au altã preocupare în afara reformãrii justiţiei şi eliminãrii oricãror oprelişti din calea furtului sau a ceea ce mai este de furat în România. Problema este cã s-a mai spus cã ne furãm noi pe noi. Celebrul furt al cãciulii. Şi, uite aşa, vedem penalii cum se bat în public pe posturi cheie, cum vor sã dea de pãmânt cu justiţia, bunã-rea, cum este, dar trebuie sã fie. Un stat fãrã justiţie este un stat care nu existã. Dacã acum se va da startul la iertãri de politicieni corupţi, atunci precedentul va fi fost creat şi oricare majoritate politicã îl va putea invoca pentru a scãpa de dosare penale.
Vã aduceţi aminte de celebrul tânãr primar de perspectivã: Darius Vâlcov? El care la 23 de ani a fost ales edil. Dupã ani de zile şi dupã ce a schimbat şi partidele din care fãcea parte, s-a ajuns la tablouri ascunse prin cavouri sau prin pereţi sau la un hotel construit din orice altceva, numai din leafa de primar nu. Cu atâtea dosare la activ este normal cã un astfel de politician de „perspectivã” sã vrea sã scape de puşcãrie. Atunci unde este dreptatea? Toţi vor vrea sã scape de puşcãrie şi chiar au început sã scape, indiferent cât de penali sunt.
La ce mai avem nevoie de justiţie, dacã aceasta este schimbatã dupã bunul plac al politicienilor penali? În ritmul acesta vor putea modifica orice dupã bunul plac şi în funcţie de cum le sunt sau vor fi interesele. Personale sau de grup. Este un grup care conduce România. Dacã grupul vrea sã îşi subjuge justiţia, atunci de ce sã ne mai mire într-o zi cã va continua sã rãmânã la putere indiferent de cum se va vota. Cine furã azi un ou mâine furã un bou, cum spune proverbul. Ce garanţie vom mai avea cã actualii politicieni care vor sã îşi şteargã dosarele penale nu vor face acelaşi lucru şi cu votul dumneavoastrã pentru a se perpetua la putere şi pentru a continua sã conducã şi sã facã averi din bani publici. Nicio garanţie: cerul este limita pentru actualii politicieni care viseazã la un nou început, un moment zero, o restartare a clasei conducãtoare. În fapt o ştergere cu buretele a fãrãdelegilor pe care le-au comis unii dintre politicieni care acum vor sã îşi continue aventura în funcţii publice, dar faptele din trecut şi legile din prezent nu le permit acest lucru. Cum sã spargi o bancã şi sã scapi nepedepsit? Cam acesta este scenariul. Sau cum sã spargi o ţarã şi sã scapi nepedepsit.
