*Deştepţii ãştia care au impresia cã ţin în mânã frâiele ţãrii au ajuns într-un hal fãrã de hal. Nãvligul de la Cotroceaua Mov, care tunã şi fulgerã contra penalilor din PSD şi care, pe de altã parte, nu-şi lasã soaţa sã depunã mãrturie la Parchet într-unul din numeroasele dosare penale cu care s-au…procopsit în urma traficului cu case fãcute din meditaţii sau din mama ei de treabã din ce le-or fi fãcut, s-a apucat sã practice stilul epistolar, trimiţându-i coanei Viorica Dãncilã deja douã scrisori, prin care sperã s-o convingã fie sã plece acasã cu guvernul ei cu tot, fie sã aplice linia de guvernare care-i convine lui. Bãtãlia se dã pe eventuala ordonanţã cu amnistia şi graţierea, pe care oamenii lui Dragnea vor sã o dea în urmãtoarea perioadã.
* De ce-l frãmântã atât de tare chestiunea amnistiei şi graţierii pe Iohannis şi pe ciracii sãi din aşa-zisa Opoziţie, am putea înţelege doar în varianta (absolut cretinã!) cã-i preocupã doar soarta lui Dragnea. Cã de o asemenea lege ar putea beneficia din plin inclusiv ei şi oamenii lor, se pare cã nimeni nu e dispus sã bage de seamã acest lucru. Altminteri, practica graţierii şi amnistiei este curentã în orice stat care se pretinde democratic. Chiar fostul preşedinte al României, Nicolae Ceauşescu, obişnuia sã graţieze, o datã la câţiva ani, în preajma unor evenimente/ aniversãri importante pe cei care se încadrau legal în respectivele decrete. Nu mai vorbesc despre faptul cã asemenea gesturi de clemenţã şi generozitate, cu notabile valenţe educative, erau de naturã a aduce şi foarte multã popularitate celui care le fãcea, în speţã, şefului statului, indiferent care ar fi fost el. Dar te pui cu toate capetele-n colţuri dotate cu fãlci rumegãtoare de bazalt?!
* Cum spuneam, numitul Klaus Werner Iohannis a adoptat, mai nou, tactica expedierii de scrisori premierului României, fiindcã, de, Bucureşti sunt o metropolã uriaşã şi, a o parcurge de la un palat al Puterii la altul îţi ia timp, nu glumã. Bãi, nea Caisã, noi înţelegem cã tãlicã vrei sã resuscitezi un gen literar, cel epistolar (cândva glorios), sugrumat azi de Internet şi de telefonia mobilã, dar aceastã delicatã operaţiune este (ar trebui) rezervatã unor persoane care sã cunoascã, mãcar în parte, subtilitãţile acestei minunate limbi, ca o comoarã, pe care o vorbim. Or, dumnealui o morfãie precum o cismã umplutã pe jumãtate cu apã şi mâl. Sau cu apã mâloasã, dacã vã place…
* Dar, dinspre zona ciracilor iohannişti, apar nişte înregistrãri sinistre, nişte dialoguri între procurori absolut incredibile, care evidenţiazã mizeria moralã şi profesionalã în care se scaldã nu puţini ocupanţi ai funcţiei de procuror, o funcţie de mare responsabilitate pentru asigurarea unui climat sãnãtos necesar unei justiţii echitabile, adevãrate, care sã nu permitã salvarea infractorilor adevãraţi, dar nici privarea de libertate a oamenilor nevinovaţi. Or, la noi, ca urmare a efectelor nocive induse în actul de justiţie de existenţa protocoalelor, meseria de procuror a fost serios compromisã, fiind la ordinea zilei cazuri în care orice novice poate deschide, dacã vor muşcheţii lui, un dosar de urmãrire penalã unor cetãţeni a cãror culoare a ochilor nu îi este pe plac. Sau pentru inculparea cãrora primesc ordine precise dinspre zona politicului. Şi ne mai mirãm, fariseic, cã mai nimeni nu are încredere sau chiar nu mai dã doi bani pe justiţia româneascã!.
* Dar mizerii similare se practicã şi pe la case (de presã!) mult mai mari. A se vedea cazul prestigiosului, nu-i aşa, cotidian francez „Le Figaro”. Care, la adãpostul unui aşa-zis interviu mamut cu venerabilul fost preşedinte al României, Ion Iliescu, a pus în gura acestuia afirmaţii incredibile, pe care omul nu le-a fãcut niciodatã, menite exclusiv sã discrediteze partidul de guvernãmânt, PSD, şi pe preşedintele acestuia, Liviu Dragnea. Mãi dragã, dar de când discreditarea lui nea Livake Dragnea a devenit o mizã internaţionalã? Poftim? Ce mari interese a ajuns sã deranjeze acest teleormãnean – e adevãrat, antipatic! – încît s-a simţit nevoia sã fie deplasate echipe complexe, mixte, de ziarişti, agenţi (insuficient) acoperiţi şi politicieni trecuţi de mai mulţi ani pe banca de rezerve? Ne lãmureşte cineva? Pentru cã eu, unul, m-am cam plictisit ca, de fiecare datã când apare vreun subiect mai… înţepat, toate degetele acuzatoare sã fie îndreptate cãtre Dragnea. Nu cã i-am plânge de milã, departe de noi aceastã tentaţie, dar, pur şi simplu, modul în care problema Dragnea este abordatã ajunge sã ne insulte inteligenţa ce ne-a mai rãmas.
* Nu ştim ce ne va aduce anul care vine. În ceea ce mã priveşte, nu mi-aş dori decât sã fie ceva mai relaxat, mai blând decât cel pe care ne pregãtim sã-l încheiem. Sãrbãtori fericite, atât cât este posibil, şi LA MULŢI ANI, iubiţi cititori! Al dumneavoastrã, cu drag,
Bibicul (p.cf. Eugen Mãicãneanu)
