* Madame Georgette şi Carmen şi Io-ha-hannis (cãci altfel, la cât îşi bate dumneaei, alãturi de masivu-i consort, joc de cetãţeanul român, nici nu pot sã-i spun) ar fi trebuit, pe 10 decembrie, sã dea cu subsemnatul, în calitate de martor, la Parchet. Dacã prima datã nu s-a prezentat fiindcã a fost în vizitã de stat (degaba) prin Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, acum, „Rãvãşitoarea” a invocat, ca motiv al neprezentãrii, o problemã de sãnãtate. Noi nu vrem sã tragem concluzii, nu-i aşa, pripite, deşi ele sunt atât de evidente, cã se vãd din orice colţ al lumii cutreierat de cei doi, dar întrebãm dacã, la viitoarea convocare la Parchet, madame Georgette va fi adusã, precum orice muritor într-o atare situaţie, cu mandat?! Da? Atunci, bine!
* Dar dumneaei, pe la liceul unde zice cã e profesoarã de mare succes şi extrem de iubitã, nu mai trece? Sau acolo e în concediu fãrã platã?! Întrebãm, vorba aia, nu dãm cu…
* Franţa, dulcea şi democrata Franţã, modelul nostru cultural şi european, a devenit un fel de teatru de confruntare al tuturor zavragiilor. Când scriu aceste rânduri, un descreierat a deschis, la Strassbourg, focul asupra trecãtorilor, ucigând douã persoane şi rãnind extrem de grav alte unsprezece. Nu ştiu dacã motivul recrudescenţei stradale din Franţa îl constituie tot mai contestatul preşedinte Macron sau e vorba de un fel de mişcare… paneuropeanã de promovare, cu orice preţ, a violenţei şi anarhiei. Fiindcã se pare cã totul a devenit o modã. România este bombardatã mediatic, pusã mereu la zid pentru caraghioslâcul ãla de revoluţie din 10 august, din cauza cãreia ţipã ca din gurã de şarpe tot felul de închipuiţi cã ar fi fost… gazaţi. Pãi, dacã e s-o spunem p-a dreaptã, zavragiii din Franţia au fost atât de bastonaţi, înfrãgeziţi şi „gazaţi” de mã şi mir cã se mai ţin pe picioare. Dacã înţelegem bine, s-a întors lumea cu tenderu-n sus, şi nu mai ştim cine de la cine mai ia lecţii de comportament democratic în lumea asta…
* Cornuta „evoluatã”, care şi-a întors demonstrativ lãbãrţatul şi indecentu-i cur la trecerea jandarmilor de Ziua Naţionalã, neasemuitul şi nepreţuitul preziden-ţiabil Dacian Julien Cioloş, ar fi avut, scrie un ziar din Cluj, un trecut oarecum securistic, dacã e sã ne gândim cã, pe la începutul anilor ‘90, avea o funcţie de conducere la Uniunea „Vatra Româneascã”. Oh, dar vai, c’est pas possible! Tocmai dumnealui, purtãtorul de lance de azi al corporatismului globalist!? Mais oui!…
* Acum, dacã e sã o spunem tot pe-a dreaptã, „Vatra Româneascã”, în ciuda a tot ceea ce se spune azi despre ea, a fost o alcãtuire politicã, zic eu, necesarã acelei perioade, imediat postrevoluţionare, când tendinţele iredentiste maghiare înfloriserã, iar violenţele de stradã din Transilvania (a se vedea Târgu Mureş, dar nu numai) erau la ordinea zilei. Existenţa „Vetrei Româneşti” a împiedicat, la începutul anilor ‘90, numeroase atentate, ştiute sau neştiute, la existenţa şi integritatea Statului Naţional Unitar Român, la adresa ordinii constituţionale a României. Sigur, acum se trezesc destui ”jmekeri” cu toxine oportuniste-n cap sã-i acuze pe cei de la „Vatra Româneascã” de securism, de fascism, de antisemitism, de antimaghiarism şi de alte asemenea isme sau grozãvii. Dar dacã informaţia furnizatã de publicaţia clujeanã corespunde adevãrului, ce e mai limpede decât faptul cã Julien era animat, atunci ca şi acum, de cel mai jegos oportunism? Atunci era nevoie de dovezi de patriotism ardent, acum este nevoie de dovezi fierbinţi de inter-naţionalism corporatist. Tu, preşedinte al României, Julien? Marş, potaie!
* S-a deschis, prin eforturile notabile ale primarului Marius Screciu şi ale viceprimarului Daniel Cîrjan, un Târg de Crãciun şi în Severin. Asta e moda. Naţionalã şi internaţionalã, ce sã-i facem! De fapt, exceptând reamenajarea Orãşelului Copiilor pe vechiul amplasament (Parcul Central) – cu vizibile şi spectaculoase îmbunãtãţiri, trebuie spus! – este vorba de un soi de nouã ediţie a Zilelor Severinului, uşor adaptatã la sezon, mai ales sub aspect scenografic (moşi, crãciuniţe, pomi din belşug împodobiţi, corturi cu mãrfuri ce furã privirile celor mici etc.). Pe ansamblu, e bine. În primul rând pentru cã, legatã şi de marcarea Centenarului Marii Uniri, atmosfera din strãvechea Drobetã s-a animat, în aceastã perioadã, semnificativ. Cum spuneam, semne bune! Şi aprecieri sincere organizatorilor pentru eforturile depuse.
* De banii care trebuie sã ajungã în bugetele personale ale cadrelor didactice, bani obţinuţi ca urmare a sentinţelor judecãtoreşti, nu se mai aude nimic. Se pare cã soluţia optimã, în aceastã conjuncturã, rãmâne executarea silitã a guvernanţilor. Ce ruşine sinistrã!
