România a trecut de borna 100. Nu s-a întâmplat nimic spectaculos. Poate doar cã Liviu Dragnea a apãrut la parada naţionalã de la Bucureşti şi nu s-au auzit niciun fel de huiduieli. Probabil cã era prea departe de mulţime sau poate cã a început sã fie ignorat. Este totuşi omul cel mai puternic din România la ora actualã şi s-a înşurubat din ce în ce mai bine în sistemul politico-administrativ. Este omul care inspirã teamã în propriul partid. Se tem mai ales cei care nu au altã cale în viaţã, decât prin politicã şi atunci trebuie sã se teamã, pentru cã îşi vor pierde privilegiile şi vor trebui sã îşi caute un loc de muncã. Poate nu aşa de bine plãtit ca postul de la stat. La stat sunt cele mai mari lefuri din ţarã, se acordã bonusuri, vaucere de vacanţã. Nici munca nu este aşa cum e la privat. Lucrurile merg ca unse, deocamdatã. Sã vedem dacã o sã mai fie bani pentru huzurul din administraţia publicã localã.
Au venit bani şi în Sãnãtate, în Educaţie. Mã refer la lefurile profesorilor şi ale cadrelor medicale. Se câştigã destul de bine, dacã nu chiar foarte bine în spitale. De la cel mai mic, la cel mai mare. Şi în primãrii se poate spune cã se întâmplã acelaşi lucru, dacã nu cumva în anumite localitãţi s-au terminat fondurile de salarii. Unii au mers pe plafoanele maxime atunci când a venit vorba de creşteri de salarii. Nici în Sãnãtate sau în Educaţie nu s-a stat altfel şi au existat creşteri de lefuri. Peste tot nu s-a produs însã o evaluare a celor care muncesc în domeniile respective, ci s-a venit direct cu mãrirea. Ori cum sã mai discutãm de performanţã în sectorul public? Adicã sã stai doar douã zile dupã o aprobare şi nu douã luni. Ceva de genul.
Liviu Dragnea nu va fi dat jos de unde este cocoţat. Nici de la partid, nici din parlament. Nu va pleca oricum din aceastã viaţã şi se ţine de cuvânt. România nu are ce sã facã în acest moment. Pesediştii ţin de Liviu Dragnea, pânã acesta va scãpa de dosarele penale şi pânã când va fi liber de orice constrângeri pentru a putea sã candideze la ce o vrea muşchii lui.
Rãmâne de vãzut care va fi soarta României, legat de acţiunile derulate de Liviu Dragnea. Singurul lucru care se pare cã îl va putea opri pe Dragnea va fi votul popular, dacã nu cumva şi acesta va fi alterat şi manipulat. Va fi destul de ciudat şi cu votul popular, pentru cã Liviu Dragnea mizeazã pe sprijin din partea celor care au primit în ultimii ani foarte mulţi bani. În sectorul bugetar, în administraţie, sãnãtate, educaţie şi altele sunt câteva voturi pe care PSD le aşteaptã ca rãsplatã. Dragnea mizeazã din plin pe toate aceste lucruri. Şi miza sa cea mare este sã ajungã preşedinte. Deşi toate sondajele îl dau pierzãtor nu se ştie ce se va întâmpla în anii care vin. Cei doi ani care urmeazã.
Aproape întreaga ţarã va fi prinsã de febra alegerilor. Sunt patru rânduri de alegeri. Practic doar şase luni vor mai conta în perioada urmãtoare pentru a pune la muncã ţara. Alegerile europarlamentare vor fi undeva în luna mai a anului viitor. Va mai fi şi un pic de campanie. Deci se va mai munci în România pânã prin aprilie. Dar nici mãcar nu este vorba de muncã, pentru cã e perioada de iarnã şi administraţiile vor fi ocupate cu deszãpezirile şi celelalte activitãţi specifice sezonului. Dupã alegerile europarlamentare va veni vara, vacanţe, din nou letargie. Aici poate se va mai asfalta puţin. Vor mai fi doar 5 luni pânã la alegerile prezindenţiale. Probabil prin noiembrie. Din nou ţara va fi dedicatã fenomenului electoral respectiv. Adicã de prin octombrie pânã prin decembrie. Apoi va sosi din nou iarna şi cu activitãţile specifice. Intrarea în 2020. Un an electoral mai accentuat decât 2019. Vor fi alegeri locale şi parlamentare. Nu se ştie dacã organizate simultan sau separat. Cel mai probabil vor fi separate pentru a nu se genera confuzie în rândul alegãtorilor. Unele în varã şi altele în toamnã.
Va rãmâne Dragnea stãpânul României, dupã cele patru rânduri de alegeri? Absolut?
