* Apropierea Zilei Naţionale a României, prin urmare a împlinirii celor o sutã de ani trecuţi de la realizarea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, nu a adus, cum ar fi fost de aşteptat, o detensionare a atmosferei politice din ţarã sau mãcar o tentativã de a lãsa în rastel „armele” confruntãrii politice intene. Da’ de unde! Ţâfnele politice interne s-au înteţit, s-au ascuţit, s-au… cum vreţi sã le mai ziceţi dumneavoastrã şi nimic pare sã nu mai fie între rosturile sale obişnuite. Nedemnul locatar de la Cotroceaua Mov a ajuns sã sfideze, în nesimţirea lui, pe toatã lumea, indiferent de rang sau de condiţie socialã. Las la o parte tehnica diversionistã/ duşmãnoasã sau pe cea a dublei mãsuri pe care le aplicã în speach-urile rostite în strãinãtate. Dupã ce, cu câteva sãptãmâni în urmã, a declarat cã România nu este pregãtitã sã preia preşedinţia Comisiei Euopene pentru urmãtoarele şase luni, începând cu 1 ianuarie 2019, acum, meşterul Klaus Werner Iohannis a întors-o, pardon de expresiune, nu ca la Ploieşti, ci ca la Piatra Olt şi a declarat cã totul e în regulã, cã o fi, cã o pãţi, cã boul bãlţii şi aşa mai departe. Noi ne cunoaştem marfa, dar, în filmul ãsta, cine o sã-l mai ia în serios pe marele sãsãlãu prin Europa? Nici mãcar mãmicuţa lui de suflet, coana Angelika, marchiza îngerilor!
* Plãvanul ãsta s-a gãsit acum cã-l apucã dorul de importanţa funcţiei sale şi le pune lui alde (pardon!) Dragnea şi Dãncilã beţe în roate cu remanierea lui Peşte, de parcã aici ar fi fost cuiul lui Pepelea. Cicã dumnealui nu mai boteazã niciun ministru pânã dupã 1 Decembrie. Da, cum sã nu, e ocupat rãu de tot! Numai cu vizite de stat. De stat degeaba!
* Prevalându-se tot de un fel de vizitã de stat, acelaşi individ a evitat sã participe la slujba de sfinţire a Catedralei Mântuirii Neamului, unde erau prezente cele mai înalte feţe le Bisericii Ortodoxe, atât din Ţarã, cât şi din strãinãtate. Omul – anglican din tatã în tatã! – nu a vrut, probabil sã se amestece cu „prostimea” ortodoxã autohtonã. care, pânã una-alta, îi plãteşte din greu şezutul la Cotroceni. Şi mofturile aferente, desigur.
* La 28 noiembrie 2018, scriitorul şi gazetarul patriot, politicianul vizionar Corneliu Vadim Tudor (foto), ar fi împlinit 69 de ani. O vârstã la care numeroase javre de calibru îşi dospesc, azi, şezuturile prin Parlamentul României şi prin funcţiile de înaltã decizie ale Ţãrii. Zone în care Tribunul, înainte de a trece la cele veşnice, nu a mai fost lãsat sã ajungã. Devenise, evident, un veritabil pericol pentru liota trãdãtorilor de ţarã aflatã azi la putere. Cât de mult ne lipseşte Corneliu Vadim Tudlor ne dãm seama abia în aceste zile. Când România se pregãteşte sã sãrbãtoreascã Centenarul Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, fãrã români. Mai exact fãrã români autentici şi cu dragoste de Ţarã la cârma ei! Şi când hoarde de derbedei se pregãtesc sã transforme aceastã sfântã zi într-un soi de zaverã sorosistã. Odihneşte-te, dacã poţi, în pace, Omule Bun! Şi mai lumineazã-i, de acolo de unde unde eşti, pe cei rãmaşi sã se ocupe de grijile noastre, cu flacãra iubirii de Patrie!
* La sfârşitul sãptãmânii trecute, un grup de scriitori severineni, la iniţiativa inimoasei poete, Gabriela-Mimi Boroianu, a organizat o manifestare comemorativã dedicatã regretatului profesor, gazetar şi scriitor Constantin Stana, plecat dintre noi la cele veşnice în urmã cu doi ani. Evenimentul a avut loc în sala de lecturã, complet reamenajatã, a Bibliotecii Judeţene „I. G. Bibicescu” şi a reunit pe câţiva dintre prietenii celui dispãrut – Gabiela-Mimi Boroianu, Victor Rusu, Viorica Stãvaru, Viorica Gligor, Ioan Tãtucu, Dan Şalapa, Puiu Rãducan, Marius Popescu, Eugen Mãicãneanu, Mihai Munteanu, Eugen Fritea şi alţii. Cu acest prilej, a fost lansat cel de-al doilea volum al seriei antologice „Mãrturii spre neuitare”, dedicat celui dispãrut şi apãrut la o editurã ieşeanã, sub îngrijirea Gabrielei-Mimi Boroianu. Cuvinte de laudã managerului interimar al Bibliotecii „I.G. Bibicescu”, doamna Cristina Firu, care a asigurat cele mai adecvate condiţii desfãşurãrii acestei manifestãri evocative.
* Personal, tocmai pentru cã suntem martori o singurã datã în viaţã la un eveniment de dimensiunea şi importanţa Centenarului Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, mi-aş dori ca marcarea lui de cãtre întreaga suflare româneascã sã se petreacã sub cele mai fericite auspicii, departe de orice rãbufnire revanşardã, departe de ura care continuã sã ne dezbine, departe de orice politicianism gãunos.
* Trãiascã pururi fala strãbunã/ Marea Unire şi spiritul sãu !/ Glorie ţie, Patrie bunã /atât la bine, cât şi la rãu./ Iubire, pace şi sãnãtate/ la toţi de faţã şi viitori!/ Trãiascã Ţara în libertate/ şi steagul sacru în Trei Culori! (Corneliu Vadim Tudor).
