* Nici remanierea guvernamentalã din aceste zile nu a trecut fãrã convulsii. Ca sã dea impresia cã este sensibil la tot felul de observaţii europene, PSD a trecut la schimbarea unor miniştri, despre care nimeni nu mai ştie dacã sunt neperformanţi sau doar indezirabili. Sã-i mai amintim? Nu cred cã e nevoie, tocmai pentru cã s-a fãcut mult caz în jurul lipsei de notorietate şi de competenţã realã a acestora. Probleme au creat, pentru Dulapul cotrocean, douã nume: Ilan laufer şi Lia Olguţa Vasilescu. De ce tocmai ei doi? Dumnezeu ştie! Deşi nişte bãnuieli ar avea toatã lumea – simpatia disproporţionatã pentru “evrei” şi pentru spiritul critic extrem de incisiv al fostei primãriţe a Craiovei. Asta e ! Te pui cu pasiunile omului? Problema mai gravã este alta: nimeni nu vede derapajele antisemite (voluntare sau nu) ale acestui sinistru personaj? Altminteri, organizaţiile evreieşti din toatã lumea se leagã de tot felul de flecuşteţe, punând aiurea la zid oameni nevinovaţi, de o perfectã bunã credinţã, de un ireproşabil umanitarism. Cu alte cuvinte, antisemiţii noştri sunt buni, ai voştri sunt rãi. La fel ca şi securiştii: ai noştri- buni, ai voştri (ai lor) – rãi de rup lanţul.
* Unul din cei doi refuzaţi de Werner, Ilan Laufer, i-a tras aşa-zisului preşedinte al României vreo câteva retorice scatoalce care s-au auzit (sau ar fi trebuit sã fie auzite) pânã la Washington! Mulţi s-au grãbit sã deplângã soarta cotroceanului. S-au grãbit, zic, pentru cã, pânã una-alta, omul e hrãnit natural, cu “laptele” politic provenit de la sânul generos al coanei Angelika, o damã cu care nici titularul de la Casa Albã nu ţine sã se confrunte direct. Doar uneori, prin câte un schimb scurt de… perverse. Dar asta este o altã chestiune…
* Se apropie momentul de vârf al marcãrii festive a acestui an centenar – 1 Decembrie. Prin aer, se simte o undã de bucurie, entuziasm, mândrie patrioticã, dar şi o sãmânţã de rãzmeriţã. Sunt voci care cheamã, în aceastã zi, la mitinguri, la manifestaţii împotriva Guvernului şi care îi îndeamnã pe cetãţeni sã întoarcã spatele trupelor de jandarmi, când acestea vor defila în cadrul festivitãţilor organizate în toate marile oraşe ale ţãrii. Mi se pare un îndemn în cel mai bun caz iresponsabil, ca sã nu zic de-a dreptul scelerat. Presupunând cã toatã lumea ar avea ceva serios de reproşat Jandarmeriei – deşi opinia noastrã este cã, pe 10 august, jandarmii şi-au fãcut datoria cu prisosinţã! – ar fi complet deplasat ca populaţia sã aibã o asemenea reacţie faţã de o armã care a fost mereu în slujba intereselor majore ale naţiunii, ale cetãţenilor ei. Ne-am face şi de râsul întregii lumi, nereuşind sã fim serioşi, mãcar la o astfel de ocazie. Nu mai vorbesc de ce-şi vor râde în bãrbile lor nespãlate “prietenii” noştri de la Est şi de la Vest! Pãi, dacã asta se vrea, de la un anumit nivel “politic” în sus, facã-se voia! Dacã e sã se aleagã praful şi de ultimele resurse de sfialã şi de bun-simţ din fibra acestui neam…
* O distinsã şi dragã prietenã mã întreabã, mustrându-mã subtextual, de ce nu particip la lansãrile de carte şi la şedinţele de cenaclu, din ce în ce mai frecvente prin strãvechea Drobetã. Am fost, iniţial, tentat sã-I rãspund moromeţian: “De-aia!”. Dar, cum spuneam, era vorba de o distinsã şi dragã prietenã, aşa cã fãrã a abandona registrul predist i-am spus cã “refuz sã mã apropii”. De ce?! Pur şi simplu, pentru cã, dupã pãrerea mea, spaţiul cultural severinean, cu câteva stimabile şi notabile excepţii, este populat cu tot felul de genii pustii şi de glorii închipuite, ba chiar de golãnime interlopã deghizatã. Nu-i dispreţuiesc, îi las sã-şi trãiascã, liberi, ficţiunile de-o clipã. Dar e peste puterile mele sã mã transform în spectator fidel al acestui bâlci al deşertãciunilor. La urma urmei, fiecare e liber sã se manifeste cum vrea în spaţiul cultural severinean. Cum se spunea cândva, cu o vorbã de spirit, devii genial sau penibil pe cont propriu, pe propria rãspundere. Iar Timpul, ca în toate situaţiile de acest fel, este cel mai bun judecãtor. Nimeni, cu atât mai puţin noi, simpli cetãţeni, nu se poate erija în instanţã unicã.
* Naţionala de Fotbal a României, condusã de inimosul Cosmin (Gicã) Contra şi-a încheiat meciurile din grupa Europa Nations cu o victorie în Muntenegru (1-0), care ne claseazã pe locul secund, dupã Serbia, dar care este insuficientã pentru a rãmâne în grupa a treia valoricã pentru tragerea la sorţi a grupelor de calificare la Campionatul European din 2020. Oricum, faţã de “epoca Daum”, Naţionala a arãtat un destul de vizibil progres. Sigur, e loc de mai bine şi putem demonstra acest lucru de-a lungul preliminariilor pentru Campionatul European, care vor începe în martie 2019. Mult succes lui Cosmin Contra şi tinerilor sãi elevi!
