Mã fraţilor, ştiţi voi ce isprãvi mai fãcu nea Aladin, ca şãf de Mehedinţi? Nu ştiţi câtã grijã are ‘mnealui de afacerile mehedinţenilor? Pãi fu nea Georgescu pãnã la Pristol, bãtu atâta drum numai ca sã vadã plantaţia de flori de pe terenul unui mehedinţean iubitor de frumos. Şi nu fu singur, îl însoţi şi nea Gigi, cã unde e frumos şi lu’ ‘mnealui îi place. Aşa cã sã dusãrã în echipã, fãcurã poze, admirarã fauna floricolã, lãudarã mehedinţeanul, îi urarã toate cele bune, sã oprirã sã ia o pauzã mai lungã şi terminarã treaba pe ziua respectivã.
Da sã-i fi vãzut cum erau amândoi, adicã doi într-unu’, Aladin şi Gigi, ca douã plante între atâtea ghivece, de ţi-era mai mare dragu’, nu mai ştiai la ce floare şi la ce ghiveci sã te uiţi mai întâi. Şi privirea aia şãgalnicã a lu’ nea Aladin când o vede pe Tropolina lu’ Vânjau, când i sã lumineaazã faţa, i-a terminat pe toţi, ce mai. Marghioala lu Fleaşcã e deja îndrãgostitã, în weekend sã duce la florar sã vadã dacã i-a mai rãmas vreun ghiveci, ceva.
Mã nepoate, da sã-i vezi matale şi pe neşte parlamentari de-ai noştri cum pozeazã lebedele pin parcurile din Bucureşti, duminica, zici cã sunt de la ecologişti, bag samã cã vor sã sã reprofileze, probabel o sã schimbe şi semnu’ electoral cu o barzã la partidele care i-au trimis la… trai neneacã pe vãtrai. Pã da, cã astea, berzele, pleacã toamna în ţãrile calde şi sã mai întorc la primãvarã, cam aşa cum fac şi ai noştri demnitari, cãrora le scriu severinenii pe facebook şi-i întreabã când mai ajung prin oraşul care i-a trimis în Parlament.
Bine, severinenii şi mehedinţenii, oricum n-au primit rãspuns, cã parlamentarii noştri erau pin parc, cel mai probabel. Ori poate tocmai atuncea sã întâlneau cu preşedintele Adunãrii Naţionale a Republicii Coreea, Moon Hee-sang, sã-i povesteascã cât de frumos e pe Clisura Dunãrii. Şi când te gândeşti cã parlamentarii sã plimbau pin judeţ acu doi ani cu sloganul „Redãm Mehedinţiul mehedinţenilor”. Şi nu l-au mai redat.
Mã fraţilor, începu asfaltarea şi la Gura Vãii. Vãzurã oamenii ãia cum aratã asfaltu’, cã dupã nea Gherghe înghiţeau prafu’ şi pulberea mult şi bine probabel. Pã da, cã ‘mnealui nu prea mai avu timp în al doilea mandat, fu mai mult aşa, ca sã fie, cã dacã sã credea atât de iubit, nici cã-şi mai fãcea griji. Abia când vãzu cã nu prea-l mai iau în seamã nici apropiaţii, sã dumiri cã mai bine trece la altele. Şi nu fãcu rãu.
Bine, cã la alţii sã asfalteazã mai mult, cã ne aratã nea Bãlu care probabel s-a mutat la Cluj, cã aproape zilnic promoveazã ba oraşul, ba investiţiile de pe acolo, mai ceva ca pe vremea când conducea Mehedinţiul. Probabel nea Boc l-a luat de conseler, pe probleme diverse, cã mult îi place Ardealul în ultima vreme, altfel nu sã explicã de unde atâta dragoste la prima vedere. Şi când te gândeşti cã oamenii au avut tot timpul sã facã pi la noi, pe aicea, ce admirã acuma pi la alţii. Da, deh, aşa e cu politica, ca-n tenis, loveşti când ajunge mingea la tine.
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi ceva mai optimişti!
