De foarte multã vreme -sã tot fie un deceniu, de pe vremea guvernului Boc- nu am mai deprins, în timp, dar constant, soiul acesta de dezamãgire sorã cu furia vizavi de un guvern. Chiar şi guvernul Cioloş, deşi îl gãseam enervant şi fãrã vreo strãlucire, nu a reuşit sã mã facã sã-mi doresc din toatã inima ca un guvern sã cadã, sã scãpãm odatã şi sã o putem lua de la capãt, sã avem şansa unui nou început, a unui aer mai proaspãt, chiar şi a altor iluzii şi aşteptãri.
Ei bine, cu guvernul de azi, condus de o doamnã care e ţinta tuturor ironiilor şi miştourilor pe seama inabilitãţilor dumneaei în comunicarea publicã, simt cã m-am sãturat pânã peste cap, deşi nu a tãiat salarii şi pensii, ba zice cã dimpotrivã. Cu toate acestea e un guvern ţinut pe poziţii artificial, prin voinţa unei majoritãţi parlamentare uniforme, fãrã niciun relief, aşa, în virtutea unei inerţii de prost augur.
Şi rãul nu vine neapãrat din prestaţia doamnei Viorica Dãncilã, cât din imaginea pe care dumneaei a tot lãsat-o în urmã, din aparenţa nefericitã de simplã marionetã sucitã dupã bunul plac al lui Liviu Dragnea pe marea scenã a politicii noastre. Rãul e chiar Dragnea care, deşi nu ocupã nicio funcţişoarã în guvern, decide peste capul tuturor miniştrilor, jucând un rol de capo di tutti capi, arţãgos şi rigid. Genul de lider vremelnic încremenit în proiectul lui de mic dictator.
Trecem peste protestele masive legate de OUG 13, trecem de toate protestele, de povestea eşuatã a referendumului, de problemele pe care ni le-am creat la nivelul comunitãţii europene cu legile justiţiei. Trecem de toate. Dragnea a rezistat cu succes, mai bine ca o chicã datã cu celebrul fixativ taft. Dar povestea aceasta cu valiza e de un hilar fãrã pereche.
Scandalul Dragnea-Teldrum ar fi fãcut pe orice lider sã se retragã din politicã pânã ce se clarificã lucrurile. Dragnea, nimic. Mai mult, vine în faţa camerelor şi se ţine de glume cu valize, cu Johannis. Un circ ieftin şi prost, cãci Dragnea nu are simţul umorului şi nici situaţia nu invitã la umor.
A venit şi Johannis şi din infractor nu l-a scos pe Dragnea. Cam dur, e adevãrat. Tristã ţarã în care preşedintele îl face infractor pe preşedintele Camerei Deputaţilor.
Din toatã povestea aceasta cu iz de hilaritate ne-ar scoate un gest demn şi curajos: demisia lui Dragnea. În absenţa acestui gest, PSD care-l ţine în braţe pe Dragnea va pierde fãrã niciun dubiu, deja e târziu şi semnele decãderii se simt, cãci nimeni nu ar mai putea cauţiona, prin vot, un astfel de personaj politic. Şi niciun guvern nu poate avea vreun dram de credibilitate atâta timp cât e condus, mai din umbrã, mai la vedere, de un asemenea personaj, cu asemenea scandaluri în spate.
