Întrebarea de pe buzele opoziţiei este când va termina PSD banii pentru pensii şi pentru salarii. Unii spun cã de mult şi cã acum trãim din împrumuturi de toate felurile. Adicã nu mai sunt bani în fondurile în care colecteazã statul şi Guvernul ar fi început de mult sã se împrumute pentru a asigura pensii şi pentru salarii. Guvernul PSD nu a confirmat niciodatã o astfel de ipotezã, motiv pentru care anunţã de la o lunã la alta noi creşteri de pensii şi de salarii în toate sectoarele. Adicã trãim din ce în ce mai bine. Urmeazã o nouã creştere a punctului de pensie anul viitor şi alte creşteri de puncte şi de lefuri. Chiar şi un salariu minim diferenţiat, în funcţie de vechime şi studii. Adicã noi cheltuieli şi pentru stat şi pentru privat.
Bune toate aceste creşteri pentru cã am rãmas rãu de tot în urmã faţã de celelalte state din jurul nostru. Zilele trecute o bancã anunţa cã România a depãşit la venituri pe cap de locuitor Ungaria. Asta este sau nu o veste bunã, cãci vorbim de o medie. Adicã poate la noi sunt puţini bogaţi şi mulţi sãraci, iar pe medie ieşim peste cei din Ungaria. La unguri sunt mai mulţi cu venituri peste medie şi o duc mai mulţi mai bine decât în România. Cãci nimeni nu se hrãneşte din statisticã, în afara politicienilor.
Pe de altã parte, un raport al Bãncii Mondiale sau al ONU spune cã în 2015 în ţara noastrã erau 1,1 milioane de români care trãiau într-o sãrãcie extremã. Ori datele din 2015 nu mai sunt relevante astãzi. Sãrãcie extremã înseamnã, potrivit raportului respectiv 7,6 lei pe zi de cãciulã. Adicã foarte puţin. Cum poate sã trãiascã o persoanã cu atât de puţin pe lunã, când îţi este greu sã trãieşti şi cu 50 de lei sau cu o sutã, la ritmul în care creşte inflaţia sau la nivelul preţurilor la alimente, servicii, combustibil şi utilitãţi. Ritmul de creştere a veniturilor nu se poate compara cu ritmul de creştere a preţurilor. Din acest motiv, românii sunt mereu în urmã. Mulţi cautã surse alternative de venit şi au ajuns sã munceascã şi la pensie sau unii pleacã din ţarã. Unii la ţarã. Este greu de trãit dintr-un salariu minim şi chiar din douã, mai ales dacã ai şi copii.
Problema cu cei 1,1 milioane de români extrem de sãraci este relativã, având în vedere cã datele sunt din 2015. Existã mai multe unghiuri de abordare pentru acest subiect. Este posibil ca cifra sã nu mai fie de actualitate, în sensul cã este posibil sã fie mult mai mulţi sãraci între timp. De asemenea, este posibil ca numãrul sã fie mult mai mic, având în vedere rata plecãrii din ţarã. Este posibil ca în ultimii trei ani sã fii plecat cel puţin 500.000 de români în state din Europa sau de aiurea şi sã disparã din anumite statistici. Astfel, rata sãrãciei scade pentru cã, de regulã, pleacã, cei sãraci, dar nu numai. Astfel, pe medie începem sã arãtãm din ce în ce mai bine la venituri pe cap de locuitor şi chiar sã batem Ungaria şi Uganda. Problema adevãratã este cã dincolo de statistici, Ungaria nu se depopuleazã în ritmul în care se depopuleazã România. Când începi sã împarţi mai mult la mai puţini este logic la final sã ieşi mai bine în statisticã. Pânã la urmã nu au fugit bugetarii din ţarã: poliţiştii, judecãtorii, cei cu lefuri mari. Poate medicii au plecat în ultimii ani masiv, dat fiind faptul cã dincolo sunt plãţi cu salarii uluitoare. Acum nu o duc rãu nici în România. Poate au cele mai mari lefuri dintre bugetari. Unii chiar peste magistraţi. Nu cã nu ar merita, dar la nivelul de sãrãcie a unor categorii, medicii ar trebui sã renunţe sã mai cearã foloase în bani şi în bunuri şi sã îşi facã doar meseria.
Pleacã în schimb elitele din toate domeniile, iar acest lucru ar trebui sã fie dramatic pentru politicienii din România. Nu se poate cred fãrã sectorul privat. Cei de la privat deja ţipã cã nu au forţã de muncã. Nici mãcar din aia proastã şi necalificatã. Ne umplem de vietnamezi, nepalezi, chinezi. Cine vine sã lucreze în România chiar e disperat sau câştigã în ţara lui chiar mult mai puţin decât la noi. Problema este ce vom face atunci când nu vom mai avea cu ce plãti pensiile şi salariile. Cãci dacã se pleacã masiv din ţarã, cine mai plãteşte impozitele pe salarii şi celelalte taxe între care şi cele de la bugetul de pensii şi asigurãri sociale şi de sãnãtate. Numãrul pensionarilor este în creştere. Adicã la un moment dat urmeazã sã se termine. Nu am vãzut niciunde pe planetã o ţarã compusã doar din pensionari. Poate vreun paradis fiscal sau Monaco sau vreo insulã unde bogaţii se duc sã moarã. De la noi din România românii pleacã cei mai mulţi nu sã moarã pe vreo insulã putred de bogaţi, ci sã devinã servitori pentru unii de pe insulã sau de prin vreo ţãrişoarã sau sã şteargã la fund bãtrâni germani.
