* Trâmbiţarea la nesfârşit a ideii de corupţie riscã sã transforme fenomenul, în România cel puţin, înt-un soi de formã fãrã fond, într-un concert de percuţie de tingiri, departe de orice fel de acord, de armonie, de coerenţã fonico-ideaticã. Cei mai mulţi trâmbiţaşi ai corupţiei care ne omoarã vorbesc despre corupţiune ca despre o realitate strãinã lor. Aşa sã fie? Sã tremure ei de teama corupţiei care o sã-i stranguleze? Mai degrabã suntem tentaţi sã-i dãm dreptate marelui cãrturar umanist G. Cãlinescu, cel care, undeva, spunea cã acela care se teme de corupţi „este un corupt şi gãlãgia asta pudicã aduce aminte de batista lui Tartuffe”. Textul cãlinescian se aplicã perfect liotei de oficiali bruxellezi, care aproape cã-şi înnoadã limba pronunţând cuvântul „corupţie” când vin în România, ca şi când dumnealor, în ţãrile pe care le reprezintã, nici usturoi coruptiv n-au mâncat şi nici gura trandafirie nu le miroase. Cu asemenea atitudini duplicitare, profund ipocrite, aceşti apologeţi ai anticorupţiei, fac o cât se poate de proastã propagandã europenismului, valorilor democratice şi, în primul rând, ideii de combatere a corupţiei în sine. Deja, nu foarte multã lume nu îi mai ia în serios. Iar politicienii autohtoni taxaţi drept campioni absoluţi ai corupţiei, demonizaţi în exces (a se vedea, mai ales, cazurile Liviu Dragnea şi V.V. Dãncilã) vor deveni, cu timpul, nişte persoane absolut simpatice, populare, digerabile. Iar pentru asta nu trebuie sã gãsim nişte explicaţii savante, complicate. Cine cunoaşte firea, modul de a fi al românului, înţelege.
* Nu ar trebui sã uitãm cã tot ceea ce se întîmplã pe scena politicã (vai, atât de şubrezitã!) trebuie citit/ înţeles în cheia psihologiei preelectorale. Toţi „actorii” testeazã orizonturile politice prezumtiv mai rozalii şi fac zâmbre din ce în ce mai îndrãzneţe sau mai duioase în direcţia lor. Aţi vãzut-o pe comisãreasa pesedistã Corina Creţu, fosta adoratoare a lui Colin Powell, cum se rãstea ea la Guvernul României cã nu prea ia corect poziţiunea de drepţi în faţa înãlţimii-sale? Vã aşteptaţi la aşa ceva de la aceastã mieluşicã educatã şi crescutã de venerabilul Ion Iliescu? Nici noi. Încotro ar vrea oare dumneaei sã se zburãticeascã? Dar bãieţelul ãla cu alurã de gigolo, Cãtãlin Ivan, lansat pe orbita succesului european, de acelaşi mult prea risipitor şi clement PSD? Unde vrea sã ajungã dumnealui înjurând într-una PSD-ul şi punând la cale un partid propriu, în care nu va reuşi decât, cel mult, sã se audã vorbind singur în dulcele grai moldovinesc, altoit cu europenisme de ultimã orã, insuficient adaptate? Ei, unde? Dacã aceste… emulsii de disidenţã din PSD ar reuşi sã scape partidul de calamitatea din fruntea sa, Liviu Dragnea, şi sã-l readucã în locul lui pe Adrian Nãstase, tot ar fi ceva. Ceva extraordinar, vreau sã zic. Dar, cum la noi gãinãriile sunt la mare cinste, nu este exclus sã asistãm la o nivelare a clasei politice româneşti în zona celor mai de jos moravuri. Acolo unde nu se mai poate face nicio distincţie.
* Face ea ce face Nuţi Udrea şi ajunge din nou cap de afiş în presa din România. Dar nu numai din România, ci şi din Costa Rica, ţara în care s-a refugiat de teama „braţului lung al legii”, care i-a arãtat un fel de cartonaş galben, pe care scrie şase ani şi ceva de puşcãrie, pentru matrapazlâcurile comise pe vremea când dumneaei tãia şi spânzura, alãturi de Bãsescu Traian prin aceastã ţarã uitatã de noroc. De curând, Nuţi şi surata ei, Alina Bica, ambele refugiate, cicã politic, în Costa Rica, au fost sãltate de pe o stradã a capitalei costaricane şi bãgate, cine ştie pentru cât timp, la zdup. În ţarã – agitaţie maximã. Din cele mai diverse motive. Practic, pentru nimeni nu este foarte clar de ce cele douã amazoane au fost sãltate şi ascunse. Aici, toatã lumea îşi dã cu pãrerea. Cel mai enervant e un aşa-zis miliardar (numele îmi scapã!), care îşi dã aere de atoatecunoscãtor al realitãţilor din America Centralã şi de Nord şi emite tot felul de ipoteze, ca şi cum s-ar afla chiar în epicentrul evenimentelor. Cu excepţia pãrerologilor de serviciu de prin studiourile televiziunilor de ştiri, nimeni nu pare sã-l ia în serios. Mai serile trecute, s-a anunţat cã Udrea lucreazã la un al doilea jurnal, prilej pentru aceiaşi actori amintiţi mai sus sã se lanseze în tot felul de pariuri, de pronosticuri, de, mã rog, ipoteze, pe tema „cine, ce persoane şi personaje vor mai fi date în gât de ex-blonda de la Cotroceni”. Opinia publicã, martorã a celor peste zece ani de teroare bãsisto-udristã, în mod sigur ştie cam despre cine ar mai putea fi vorba, prin urmare, bombele de presã sunt aproape excluse. Mai pot trezi, eventual, interesul cine ştie ce detalii pitoreşti, de culise, altminteri…
* Tot din zona opiniei publice vine pãrerea, din ce în ce mai consolidatã, cã, în dosarul „Bica, Udrea, Costa Rica”, avem de-a face cu o telenovelã transoceanicã, pusã la cale şi regizatã de pe Dâmboviţa, cu sprijinul unor servicii (special guest star – Interpol srl!). Vox populi!
* Excelentã prestaţia tinerei doamne CRISTINA FIRU, manager interimar al Bibliotecii Judeţene „I.G. Bibicescu”, prezentã în studiourile Galaxy TV, luni searã, la emisiunea TRIBUNA SOCIETÃŢII CIVILE! Felicitãri!
