* Societatea românã de azi a ajuns sã trãiascã într-o atmosferã de paranoia absolutã. Tot ceea ce se face, tot ceea ce se întâmplã, orice mãsurã cu caracter legislativ, administrativ etc. care se ia nu e bunã, nu se justificã, este nocivã fiindcã îl ajutã, îl favorizeazã, îl scapã de puşcãrie pe Dragnea. Pe Liviu Dragnea. Dragnea a ajuns fiinţa maleficã, piaza rea a poporului român! Fraţilor şi cumnaţilor, nu sunteţi, cumva, prea amarnici la vorbã? Nu îl am, în niciun fel, la suflet pe acest Dragnea, pe care îl detest de cel puţin un deceniu, deci cu mult timp înainte de a-l demonoza fanaticii apãrãtori de astãzi ai democraţiei din România. Nu are rost sã dezvolt acum moticele care m-au condus atunci la aceastã stare de spirit. Contezã doar, sã zicem, cã am avut o intuiţie destul de bunã asupra evoluţiei personajului. Dar de la asta pânã la ceea ce s-a ajuns azi sã se spunã sau sã se insinueze este o distanţã foarte mare. Ar însemna cã nimeni nu mai este în stare sã facã o diferenţã minimã între aşa-zisul tartor al României de azi, Liviu Dragnea, şi cel care a terorizat efectiv, împreunã cu camarila lui, România mai bine de zece ani, Traian Bãsescu, pe care nimeni nu-l deranjeazã nici mãcar cu un dã-te mai încolo şi care zburdã pe toate câmpiile mediatice ale patriei, crezând, în întunecimea minţii sale, cã patria mai are nevoie de, Doamne iartã-ne!, experienţa sa. Bine, ambii sunt proveniţi din aceeaşi vatrã/şatrã politicã, însã orişicât…
* Dar, ce sã-I facem, tot Dragnea, dacã e sã ne luãm dupã “liderul” Opoziţiei, Ludovic Orban, este vinovat şi de eşecul recentului referendum pentru modificarea Constituţiei, în sensul redefinirii conceptului de familie. Dacã ar fi s-o spunem pe-a dreaptã, acest Orban pãrea cã vorbeşte de funie în casa spânzuratului. Fiindcã, dacã, prin absurd, Dragnea este vinovat de eşecul referendumului, vinovat în aceaşi mãsurã este şi dumnealui, Ludovic Orban. Care s-a sucit spectaculos, chiar în ajunul referendumului. Şi care, mai degrabã, şi-a derutat subordonaţii politici. Care, vãzând rezultatele acestui scrutin, s-au nãpustit asupra virtuozului cântãreţ din cobzã, balalaikã etc. Care, iatã, dã din colţ în colţ în speranţa cã va scãpa de demiterea din fruntea partidului. Asta e, ce-şi face omul cu mânuşiţa lui… priceputã lucru super manual se cheamã. Dar nu-I plângem noi de milã acestui Organ. Aşa pãţesc toţi şmecherii ãştia care joacã la douã-trei capete şi care cred cã pot dribla, pãcãli pe toatã lumea.
* Pe cât de mulţi au fost contestatarii organizãrii referendumului înainte, prin invocarea a tot felul de motive, pe atât de mulţi s-au gãsit sã-I boceascã eşecul, cãutând vinovaţi în toate zonele politice posibile. Asta a mai dovedit o datã, dacã mai era nevoie, seriozitatea şi principialitatea clasei noastre politice. Principalii vinovaţi? Liviu Dragnea, Dragnea Liviu şi, desigur, Liviu Dragnea! Motivul esenţial? Neimplicarea sa şi a partidului pe care-l conduce în organizarea referendumului! Aşa ceva?! Da! Pãi bine, fraţilor şi voi, cumnaţilor, nu realizaţi cã, dacã acest cetãţean lua, împreunã cu partidul sãu hãţurile referendumului, toatã lumea, în frunte cu voi, i-ar fi sãrit în cap? Eventual, deschizându-i un nou dosar penal? Încã o datã, pentru mine, Liviu Dragnea e un personaj absolut nedigerabil. Din cu totul alte motive decât ãstea subţirele, cu aproximativ iz penal, care i se pun în spate. Dar de aici şi pânã la a-l face responsabil de tot ce se mişcã rãu în ţara asta pe nenea Livake, pesedistul pârât, este o distanţã mult prea lungã. Cam cât e de la normalitate la abuz. Sau absurd, dacã vreţi. Vina cea mai mare a acestui personaj este aceea de a fi prãbuşit prestigiul celui mai mare partid politic din ţarã pânã aproape de cota de avarie. Dar pentru asta trebuie sã rãspundã în faţa poporului, nu-i aşa, pesedist, nu în faţa unor persoane neimplicate politic, cum suntem noi.
* Prin urmare, cine este vinovat de eşecul referendumului? Asta e întrebarea care-i chinuie pe mulţi doritori sã vadã sânge pe pereţi şi sã scoatã iute, iute, cele patruzeci de milioane de euro cheltuite cu acest prilej. Ei, cine e vinovat? Dragnea şi PSD-ul cã nu s-au implicat politic? USR-ul, cã a îndemnat la boicot? Biserica, pentru cã nu a scos la bãtaie argumente mai solide? Lenea, comoditatea, jemanfişismul alegãtorului român, neinteresat de un subiect atât de puţin politizat? Toate la un loc? Cine ştie?! De lãmurit ar mai rãmâne cum de a fost posibil ca, într-o ţarã cu vechi şi sãnãtoase tradiţii creştine, în care încrederea în Bisericã este deosebit de mare, interesul pentru o problemã atât de sensibilã şi de gravã, precum cea cuprinsã în chestionarul pentru referendum sã fie atât de scãzut, încât sã nu se întruneascã cvorumul prezenţei la vot de 30 la sutã, astfel încât referendumul sã fie validat. Sã lãsãm în sarcina Academiei sã dea un rãspuns? Cãci de la pupãtorii de moaşte, nicio speranţã… Şi ar mai rãmâne o întrebare: a fost necesar un astfel de referendum? Din punctul meu de vedere, DA. Chiar şi în acest context temporal.
