Cea mai tare mitã din lume e când mituitorul oferã ce nu este al lui şi încaseazã. Linişte, continuitate, persistenţã la putere. Este şi cazul concursurilor trucate pentru posturile de la stat sau managementul partidelor politice sau managementul din instituţii publice, din primãrii, spitale. Sigur cã nu generalizãm.
Pentru un politruc este ideal sã ajungã sã ocupe o funcţie de mare rãspundere şi sã înceapã sã producã marafeţi doar dând din gurã sau din tranzacţionarea posturilor publice. Adicã fiecare concurs de angajare e pregãtit pentru cineva. Are deja un câştigãtor şi din acest motiv de multe ori sunt candidaţi care, dupã ce se lãmuresc în legãturã cu situaţia, ajung sã se retragã.
În alte situaţii nu se prezintã decât câştigãtorul şi un fraier sau un iepure de fugã, sã parã cã nu a fost aranjat concursul pentru cel care a dat banul înainte; sau nu a dat banul, dar e fiica sau fiul cuiva mare sau nepotul sau nepoata sau amantul sau amanta sau soţia şi alte grade. Cea mai tare slujbã este cea obţinutã în democraţie prin intermediul partidului sau a alegerilor. Cãci şi în alegeri multe posturi de senator şi de deputat costã destul de mult pentru veniturile de o viaţã ale unui român. Nu cred cã este o instituţie publicã în care sã nu fie ceva fals, un concurs trucat, vreo pilã politicã, vreun aranjament în urma cãruia nevasta sau pila cuiva sã intre pe alte criterii, în afara competenţei.
Sigur cã unii ar putea spune cã şi la partide este cam acelaşi lucru, numai cã îţi trebuie şi dovezi de candidaţi care merg cu valiza la şeful de partid sau la naşul din partid sau la şoferul partidului. Sau neveste care sunt angajate pe la ITM, AJOFM, AFIR, APIA şi altele. Adicã pe unde sunt servicii sigure, bune de ieşit la pensie. Adicã ceva pe viaţã şi nu se mai streseazã pila cã viaţa este nefericitã. Şi acum salariile sunt bunicele, ca pe vremuri în aparatul de partid şi de stat. Adicã sectorul privat oricum a rãmas de râpã.
Nu cred cã se aştepta careva ca Liviu Dragnea sã pice dupã şedinţa CEx. Astfel de momente sunt exploatate la maximum de politicienii care stau sã pice şi mai ales de cei care stau sã primeascã. Ãla care stã sã pice e în stare sã promitã şi sã ofere orice, ca sã îşi conserve funcţia şi privilegiile de şef al ţãrii sau de naş al statului. Fie el şi paralel sau perpendicular.
Abia au aşteptat unii din PSD ca Dragnea sã intre într-o fundãturã. Au ameninţat cã îl dau jos, cã sunt revoluţionari, cã nu se mai poate, cã e nevoie de schimbare, de reformã. Unii poate chiar au crezut în toate astea. Pentru majoritatea a fost un bun prilej de a merge „la cumpãrãturi” pe gratis. Adicã sã primeşti fãrã sã plãteşti. Şi-au frecat palmele de bucurie şi au chiuit cã Dragnea e strâns cu uşa şi pot sã mai obţinã un post, o finanţare, o rectificare din fondul de rezervã, ceva bani pentru ca sã mãnânce şi gura firmelor cotizante în alegeri pentru PSD sau pentru alte partide.
Unii pesedişti au ieşit „încãrcaţi” dupã şedinţã, iar Dragnea a epuizat toate mijloacele de a-i mulţumi pe baronii sãi din partid. Data viitoare punga va fi cam goalã şi nu va mai avea ce sã le mai ofere. A fost momentul cel mai bun pentru boşii din judeţe sã punã mâna şi pe alte lucruri pe care în alt context nu le-ar fi putut obţine.
Problema este cã Liviu Dragnea nu a dat de la el, ci a dat tot de la popor. Şi banii trimişi sãptãmâna trecutã în judeţe pe furiş, i-a luat tot de la popor şi funcţiile pe care le-a promis unora şi altora tot de la stat sunt, deci tot de la popor.
E şi asta o afacere, sã dai, cã nu dai de la tine şi sã primeşti un sprijin politic iluzoriu. Dragnea a terminat ce avea de oferit. Punga e goalã. Doar dacã nu cumva intrã în belinele şi suinele lui, sã înceapã sã le dea din buzunarul propriu sau al interpuşilor sau al micului porcar care s-a însurat recent.
Te şi miri câteodatã cum unul ca Dragnea a reuşit sã vinã la conducerea ţãrii. Deşi suntem în democraţie seamãnã mai degrabã a comunism. Numai pe vremea PCR ajungeau sã promoveze astfel de elemente de joasã speţã. Dar parcã activistul era dublat de un specialist cu greutate şi de certã valoare pe vremea PCR. De cine e dublat Dragnea în conducerea ţãrii? De Dãncilã? Sau de Irinuca, de 26 de ani, secretara sau amanta sa mai tânãrã… Halal moment al istoriei noastre. Cred cã la fel oftau şi strãmoşii noştri.
