Mã nepoate, dacã nu ieream neam de olteni, tot ne fãcea nea Daea renumiţi în poante. Pã altfel nu sã explicã de unde le scoate şi pãnã unde le poate duce.
Dupã ce a fãcut oaia mai celebrã decât în Mioriţa, a venit rândul porcului sã fie celebrat în zicerile lu’ nea ministru plecat la Capitalã din Şişeşti, di la Mehedinţi. Şi o zisã omu’ franc, di la obraz, cicã „Daea nu omoarã niciun porc, Daea creşte porci. Daea nu face rãu ţãranului român. Porcul este Mega Image-ul ţãranului român”. Auzi, mã fraţior, cicã porcul e Mega Image-ul ţãranului român.
Bine, lãsând la o parte cã ţãranu’ român nu a auzit de Mega Image, sã pare cã nea Daea are contract de imagine cu supermarketu’, de-l pomeneşte în ditai scandalu’ porcinelor. Bine, mai spre final a dat şi sfaturi cãtre crescãtorii de animale, cum cã: „dacã observã cã porcul e mai pe depresie, evident, dã telefon imediat. Dacã are pete roşii pe el şi îl mãnâncã pielea, înseamnã cã are virusul”.
Auzi, dacã-l mãnâncã pielea! Ca pe Sucã când le cautã cu lumânarea. Bine, cã acuma Ministerul Agriculturii cautã soluţii pentru încurajarea producãtorilor de usturoi, cicã s-a ajuns la concluzia cã producţia de usturoi trebuie încurajatã. Pã la câţi necuraţi sunt printre noi era musai sã aparã şi nevoia de mai mult usturoi. Noroc cu nea Daea, cã ne mai descreţeşte frunţile.
Mã fraţilor, tot e bine cã nu vorbim degeaba, câteodatã, sã mai şi iau dupã gura lu’ Sucã, cã v-am zis cã ãsta le cam ştie. Şi pãnã la urmã sã urnirã lucrurile din loc. Plecã nea Aladin pe teren, sã vazã cum sã refac drumurile de pin Mehedinţi, noroc cu PNDL-ul ãsta, cã altfel cine ştie când sã mai întâmpla. Pã una e sã ştii lucrurile de pin birou şi alta la faţa locului, te mai vãd oamenii, mai schimbi impresii. Acuma, zisã al lu’ Zbanghiu cã el stã cu condica, sã vadã câte localitãţi bifeazã nea Aladin pãnã la sfârşitul anului.
Aşa sã întâmplã şi cu cearta din PSD Mehedinţi, începu cu scandal şi sã terminã cu foc de paie. Ajunsã scandalu’ pãnã la centru, de împãrţi nea Dedy dreptatea la cele douã grupãri care ajunsãrã la împãciuire. Pã da, cã a treia nu mai ajunsã, stete în expectativã, sã vadã rezultatul şi în funcţie de asta sã regândeascã strategia. Partid mare, dorinţe multe, ce sã faci. Zisã Tanţa lu’ Pecingine cã nu sã terminã aici. Tot sã ajunge la Stabor.
Mã nepoate, când zicem cã ne mândrim cu istoria, începem sã-i pierdem roţile. Una câte una, aşa sã duc pe apa Dunãrii, dispar ca vestigiile romane şi ca oasele di la Schela, de vreo 7 mii de ani. Pã da, cam aşa cum a dispãrut şi sabia lu’ nea generalul Cherchez, dispãrutã de ceva vreme din patrimoniul cultural mehedinţean. Pare cã a fost luatã de neşte cunoscãtori a valorii ce o poartã. S-a justificat cã au fost luate pentru AUTENTIFICARE şi duse au fost… fãrã urmã, cel puţin pãnã acum. Au fost date la schimb…? Nea Tutilescu îşi mai aminteşte? Va trebui negociat cu ungurii… pentru recuperarea lor?!
Acuma, dacã ne întoarcem la roţile pierdute, ele sunt di la unul dintre cele douã tunuri, care strãjuiesc monumentul dedicat eroilor cãzuţi în Primul Rãzboi Mondial, aflat în Parcul Rozelor. Cicã prima roatã a cãzut singurã, din cauza intemperiilor şi a deprecierii lemnului, iar acuma a dispãrut şi a doua, cã nu s-a gãsit careva sã punã o sârmã, ceva, de legãturã.
Mã fraţilor, sã mai fac neşte paşi pentru preluarea portului Drobeta la municipalitatea severineanã.
Acuma, unii mai cârcotaşi ar cam vrea sã nu sã poatã, cã nici nu a fost ideea lor, nici nu ar fi bine sã sã întâmple pentru binele altora. Numai cã dacã sã insistã sã şi poate şi o sã fie şi bine pentru oraş. Ultimul exemplu de investiţii în infrastructura portuarã s-a întâmplat la Constanţa, unde s-au semnat mai acum câteva zile contracte de modernizare de 30,5 milioane euro, cofinanţate din Fondul de Coeziune prin Programul Operaţional Infrastructurã Mare 2014-2020. Vã daţi seama câţi bani europeni putea atrage Primãria Severin, dacã ar fi avut pãnã în acest moment portul în administrare? Câte locuri de muncã s-ar fi creat? S-a îngrijit pânã acum cineva de asta? Cã tot sã mergea des pi la Viena şi pe acolo tot Dunãrea trece. Hai cã se poate!
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
