Am ajuns sãptãmâna trecutã de câteva ori prin preajma Monumentului Eroilor din Primul Rãzboi Mondial aflat în vecinãtatea fostului hotel Parc şi am vãzut starea gravã în care au ajuns roţile de la afetul tunurilor. Monumentul face parte dintre locurile cele mai vechi şi mai frumoase din acest oraş, îl ştim cu toţii.
Într-una din zilele acestea, graţie unor fotografii postate pe facebook, am vãzut cã una dintre roţi a fost efectiv zmulsã şi trântitã la pãmânt. Nici celelalte nu se prezentau prea bine, e adevãrat, şi m-am bucurat când am observat, a doua zi, cã totuşi cei de la primãrie le-au luat sã le repare şi sã le reaşeze la loc la un moment dat.
Mi-am amintit cã acum un an sau aşa ceva, trecând pe lângã tunuri l-am certat, pe un ton moderat totuşi, pe un turist strãin. Şi l-am certat deoarece efectiv se cãţãrase pe ţeava unui tun în ideea sã-şi facã o pozã. E foarte ok sã-ţi faci o pozã sau o sutã de poze cu tunul, cu Monumentul, dar e deplasat sã te cocoţi pe ţeavã, dincolo de faptul cã e şi cam ridicol atunci când eşti adult, bãrbat în toatã firea cum era turistul respectiv. I-am explicat cã nu suntem la Disneyland ci în faţa unui monument cu o semnificaţie istoricã aparte, cu o încãrcãturã indiscutabilã de gravitate, şi a cãrui prezenţã invitã, în consecinţã, la gravitate şi respect. Mai ales când ştim cã la baza Monumentului este un osuar al soldaţilor cãzuţi pe front în Primul Rãzboi Mondial, gestul turistului de a se cãţãra pe ţeava tunului mi s-a pãrut, repet, deplasat. Eu sau oricare altul dintre noi dacã ne-am fi cocoţat în ţara respectivului pe un simbol similar cred cã ne-am fi ales cel puţin cu o amendã severã, şi pe bunã dreptate.
Monumentul acesta la care periodic se ţin slujbe religioase şi se depun coroane de cãtre oficialitãţi reprezintã un spaţiu de reculegere şi recunoştiinţã tocmai pentru jertfa exemplarã a înaintaşilor noştri. Ei au luptat şi au murit pentru cã în jocul clipei istorice era vorba despre soarta acestei ţãri şi a acestui neam, a noastrã, a celor de azi. Dar dacã respectivul turist strãin mãcar avea o scuzã, cã nu ştia depre ce e vorba, ce Doamne iartã-mã de scuzã poate sau pot avea cel/cei care au distrus roţile tunului? La ce nivel precar de conştiinţã naţionalã şi civicã te poţi situa ca sã batjocoreşti un astfel de Monument?
A fost un act deliberat de prostie şi rãutate îngemãnate, de dispreţ şi idioţenie fãrã sens. Şi aceasta taman în anul în care tot vorbim de Centenar, şi încercãm sã ne ridicãm la înãlţimea istoricã a lui 1918.
