Râia frustrãrilor bãsiste

* Având şapte milioane şi jumãtate de voturi împotriva lui la Referendum, cu sau fãrã absurdul cvorum îndeplinit, firesc ar fi fost ca Traian Bãsescu sã recurgã la gestul hamletian  al demisiei, fãrã sã mai aştepte verdictul Curţii Constituţionale. Ar fi reuşit mai multe lucruri dintr-o datã cu un astfel de gest: ar fi pus capãt confruntãrii politice, care a transformat viaţa publicã din România ultimelor sãptãmâni într-o scenã de coşmar, ar fi fãcut inutile controversele obositoare în jurul numãrului de votanţi pe care-i mai are aceastã ţarã, nu mai aveam, probabil, parte de greţosul spectacol al unei Justiţii masiv infestate cu bãsism, de terifiantele desanturi de procurori ce au bãgat groaza  în bãtrânii satelor patriei şi, nu în ultimul rând, ar fi rãmas şi el, în memoria românilor, cu o imagine ceva mai spãlatã de pãcate.

* Da, dar pentru asta este nevoie de nobleţe, de mult echilibru interior, într-un cuvânt, de bun simţ. De unde? În loc de toate astea, românii au fost, zi de zi, terorizaţi de râia frustrãrilor emanatã de suspendat din dosul porţii de la minuscula curte cu garaj. Sã mai amintim de convoiul de „avocaţi” şi de protectori care au ţinut-o într-un pelerinaj pe la insolitul domiciliu de campanie al lui Bãsescu (Gittenstein, Gordon ş.a.)? Inutil! Sau de tiradele grobienei Monicaca Macovei, care nu uita sã ţipe isteric, de fiecare datã, cã „trebuie sã ne luãm ţara înapoi!”. Ca sã vezi! O sã vã luaţi nu ţara înapoi, ci un picior bine plasat în pãrţile cele mai moi şi mai sensibile. Dar de când trãieşti tu, zãludo, cu sentimentul cã ţara asta a fost vreodatã a ta şi a şmecherilor care-ţi cosmetizeazã zbârciturile pe care nici costumul chinezesc, de care nu te lepezi , nu le mai poate masca? Hai?

* Dar, de departe, cele mai sinistre figuri din anturajul Bãsescului sunt bovinele încornorate şi tâmpe Neamţu şi Boureanu (sau Bouleanu, niciodatã n-am ştiut prea bine!). Ştiu cazuri concrete de români care, de câte ori apar ãştia la televizor, fie aruncã bietul aparat de folosinţã îndelungatã pe geam, fie îşi „altoiesc” odraslele nevinovate, fie chinuie pisica proprietate personalã, şi ea, sãraca, fãrã vreo vinã. Problema e cã realizatorii de emisiuni care-i invitã prin studiouri sunt convinşi sincer cã fac rating! Vai de ei, sãrmanii!  Vorba celebrului refren de romanţã: „De ţi-ar spune poarta ta!”…

* Preluând morala unor vechi cântecele soldãţeşti de petrecere („şapte fete şi-una slutã/au plecat ca sã se… plimbe/ aerul ca sã-l mai schimbe”), Bãsescu a lãsat curticica şi garajul aferent în plata Domnului şi a plecat sã-şi vânture pletele prin aşa-zisa secuime. Unde s-a trezit cã le mulţumeşte localnicilor pentru spiritul civic dovedit la Referendum. Adicã pentru cã nu s-au prezentat la vot. Aşa da! Maistre Bãsescu, pãi dacã românii nu te mai vor, nu aranjezi  dumneata cu „ungurimea” sã te punã preşedinte peste Ţara Secuilor, ţarã existentã exclusiv în capetele lor încinse de palinkã? Ar fi o combinaţie mortalã, gen marca pe scrisoare, sacul şi peticul, turcul şi pistolul, muc şi sfârc, ţâţã de mâţã, putzã de ţâţã etc…

* Din nefericire, va mai curge apã pe Dunãre pânã când acest neam se va vindeca de râia frustrãrilor bãsiste…

Tags: