* La tot haosul existent de ceva vreme în ţara asta, bulibãşeala recentissimã din PSD mai lipsea. Atacat din toate pãrţile, ca într-un soi de operaţiune concertatã, pusã la punct în cele mai mici amãnunte, acest mare partid, cândva şi suficient de puternic pentru a se impune în competiţia politicã internã fãrã prea multe eforturi, a ajuns un fel de ciucã a bãtãilor, ba chiar mai mult, bãtaia de joc a atâtor şi atâtor jigodii oportuniste. Nu e vina noastrã. Vreau sã zic cã nu e vina celor care au crezut de cuviinţã sã nu se amestece în problemele vieţii interne ale acestui partid. Este vina celor care nu mai ştiu ce sã facã, la urma urmei, cu puterea care li s-a dat prin votul popular. Ne-am uitat la rãfuiala generatã de ieşirea primãriţei Capitalei, Gabriela Firea, contra ministrului de Interne, Carmen Dan, şi dincolo de nişte aspecte pur tehnice sau cu vag iz legal, nu am perceput decât o pornire revanşardã, declanşatã de cine ştie ce resorturi subterane. Madame Firea era prea înroşitã de furie ca sã parã cã ar fi vorba de un scenariu menit sã abatã atenţia opiniei publice de la cine ştie ce alte aspecte mai grave de politicã internã. Nu vreau sã intru în speculaţii diverse, care au început deja sã aparã în presã, exact din acelaşi motiv enunţat şi cu alte prilejuri: nu vreau sã mã amestec în politici sau conflicte de partid. Prefer sã mã refer la acţiuni politice finite, cu efecte vizibile, pozitive sau negative, decât sã vorbesc despre neantul pur. Pânã acum –şi comunic o percepţie subiectivistã – mi se pare cã doamna Firea, prin declaraţiile ulterioare, nu face decât sã tragã cu gloanţe oarbe. Repet, este o purã impresie.
* Problema mai gravã e alta. Gravã, desigur, pentru principalul partid de guvernãmânt. Problema e cã bulibãşela se transmite, printr-un efect de tsunami, şi în teritoriu, în foarte multe filiale intrând dihonia. O dihonie pe care unii o pun pe seama apropierii alegerilor. Parţial, ei ar avea dreptate. Numai cã declanşarea competiţiei electorale e prematurã şi actorii politici locali, cãliţi, nu-i aşa, în atâtea bãtãlii, nu au cum sã nu-şi dea seama de asta. Fiindcã, pânã la alegeri, se pot întâmpla multe. Şi atunci? Atunci, una din puţinele concluzii care s–ar putea formula ar fi cã toţi concurenţii cautã sã prindã locuri cât mai favorabile pe linia de start. Şi pentru asta nu mai contezã dacã au fost, pânã mai ieri, tovarãşi de baricadã politicã. Şi recurg la lovituri, pardon de expresie, nepermise între foşti camarazi de arme. De pildã, la noi, în Mehedinţi de ceva vreme, s-a pornit o campanie stridentã împotriva preşedintelui Consiliului judeţean Mehedinţi, Aladin Georgescu, campanie iniţiatã de nişte primari care nu l-ar mai vrea în funcţie. Poate vor fi având şi ei partea lor de dreptate. Dar, stând strâmb şi judecând drept, la ora actualã existã vreo alternativã viabilã la Aladin Georgescu? Privim în dreapta, privim în stânga şi nu prea desluşim ceva convenabil. S-a încercat punerea lui Aladin Georgescu în raport de adversitate cu primarul Severinului, Marius Screciu. Dar Marius Screciu, dupã opinia noastrã, face o treabã foarte bunã la Primãrie. O primãrie deloc uşoarã, la cârma cãreia nu ştiu câţi politicieni cu experienţã s-ar înhãma în clipa de faţã. Prin urmare? Prin urmare, dupã pãrerea noastrã, Aladin Georgescu trebuie ajutat în eforturile sale. Inclusiv sã nu greşeascã. Ştim, e mai comod ca, de pe margine, sã i se vâneze erorile, de acord, dar cui foloseşte tactica asta pânã la urmã, în afara câştigãrii unor mãrunte dispute locale? Sau a unor eventuale (şi profund discutabile!) bile albe pentru sesiunile electorale din anii care vin?
* Iresponsabilul şi profund nedemnul personaj din fruntea Statului Român a suspendat, marţi, şedinţa Consiliului Suprem de Apãrare a Ţãrii, unde urma sã se discute rectificarea bugetarã – o chestiune absolut necesarã, stringentã, pentru bunul mers al economiei şi al afacerilor interne ale ţãrii. Dar, fiindcã din bugetul Administraţiei Prezidenţile (o instituţie care mãnâncã degeaba mulţi bani publici) marele şi nesimţitul sãsãlãu a pãrãsit şedinţa CSAT fãrã sã salute! Aşa ceva?! Da, aşa ceva! Huooo! Jos needucatule din „România Educatã”! De când, într-un mod absolut dubios, a câştigat, în 2014, alegerile prezidenţiale, noi ne-am exprimat dorinţa fierbinte ca sãrbãtorirea Centenarului Marii Uniri sã nu ne gãseascã pe noi, românii, cu el în jilţul de la Cotroceni. Dacã mai are un dram de bun-simţ sau poate o urmã de instinct de conservare, nu ar fi nici acum prea târziu sã-şi ia catrafusele şi sã plece. Ca sã evite eventualitatea, absolut neplãcutã, de a fi obligat s-o facã. De furia mulţimii, care nu-l mai rabdã.
* Am avut şi noi, dupã multã vreme, o bucurie fotbalisticã: Univ. Craiova – Dinamo Bucureşti 3-0, în urmã cu o sãptãmânã şi ceva! Pe de altã parte, cealaltã febleţe a noastrã, Real Madrid, chiar şi fãrã Cristiano Ronaldo, plecat la Juventus Torino, are un start reuşit de campionat, cu trei victorii din tot atâtea posibile. Semne bune are, pentru noi, anul fotbalistic!
