Am retehnologizat nişte hidrocentrale aflate încã în garanţie. Cu bani de trei ori mai mulţi decât au dat sârbii pentru acelaşi lucru şi mult mai târziu. Prostia naţionalã nu are limite. Toatã lumea fuge ca de dracu’ când aude de subiectul „Porţile de Fier”.
Inaugurarea, pe 16 mai 1972, a hidrocentralei Porţile de Fier, din amonte de Drobeta Turnu Severin, a fost un moment de triumf pentru Nicolae Ceauşescu care, alãturi de omologul sãu iugoslav, Iosif Broz Tito, a tãiat panglica giganticei lucrãri. Pentru construirea ei, vechiul oraş Orşova a fost ras de pe suprafaţa pâmântului şi inundat. La fel, celebra insulã Ada Kaleh. Mii de oameni au fost strãmutaţi pentru ca ţara sã fie cât mai puţin dependentã energetic.
Dupã 1989, la sfârşitul anilor ‘90, noii guvernanţi au luat decizia retehnologizãrii Porţilor de Fier I (PF I) şi a suratei sale mai mici, Porţile de Fier II (PF II), aflatã 60 de kilometri în aval de Severin. Asta cu toate cã garanţia echipamentelor fusese prelungitã cu zece ani de furnizorul rusesc. Trebuiau cheltuiţi nişte bani sau, mai exact, trebuia ca nişte bani sã intre în buzunarele unor „bãieţi deştepţi”. Şi sârbii s-au apucat de modernizãri numai cã ei au ales sã le facã mai târziu şi pe o sumã de trei ori mai micã. Retehnologizarea s-a încheiat, cel puţin pe hârtie, dar incidente grave se petrec. Ultimul, pe 12 iulie a.c., a constat într-un incendiu de proporţii la transformatorul uneia dintre turbine. A fost un noroc chior cã nu a murit nimeni şi cã n-a explodat transformatorul. Dacã ar mai fi fost la putere, Ceauşescu îi împuşca pe toţi cei care şi-au pus semnãtura pe documentele retehnologizãrii. Pentru sabotajul economiei naţionale.
Costurile proiectului iniţial s-au dublat
Porţile de Fier 1 este, în ziua de astãzi, o hidrocentralã cu şase turbine x 194 MW. Înainte de retehnologizare, care a început în 1995, şi nu s-a terminat, practic, nici astãzi, avea 175 MW pe fiecare turbinã. Concret „puterea instalatã”, pe timpul comuniştilor, era de 1050 MW, iar azi este, dupã o investiţie enormã, doar cu puţin mai mare, de 1170 MW. „Pentru diferenţa de 120 de MW statul român a plãtit cãtre firma elveţianã Shulzer Hydro 150 de miioane de euro, în acte. Dar de fapt s-a plãtit dublu pentru cã s-au majorat costurile, dar nu s-au decontat prin investiţii, ci prin lucrãri de mentenanţã. Şi asta le-am spus-o şi procurorilor DIICOT în dosarul privind jaful de la cele douã hidrocentrale”, povesteşte, pe un ton amar, inginerul mecanic Cristinel Popescu, de 54 de ani, liderul sindicatului „Porţile de Fier”, de la Hidroserv, firma care se ocupã de mentenanţa celor douã centrale hidro-electrice. Omul lucreazã aici din 1990 şi este responsabilul pentru situaţiile de urgenţã al Hidroserv. Pentru luãrile sale de poziţie şi pentru cã a demascat jaful de la Severin a fost sancţionat şi chiar dat afarã. A câştigat procesul şi a fost reangajat. Sã te fereascã Dumnezeu de omul care n-are nimic de pierdut!
Dosarul pierdut de la DIICOT
Dosarul la care se referã Cristinel Popescu a fost instrumentat de o echipã de trei procurori condusã de procuroarea Adriana Cristescu. „Dupã ce l-a finalizat, în 2014, i s-a luat lucrarea! Apoi, s-a pensionat. Dosarul a dispãrut pur şi simplu! Am fãcut o adresã la DIICOT, în care am cerut sã mi se comunice stadiul acestuia şi, de trei ani, n-am primit niciun rãspuns”, e indignat sindicalistul.
Printre cei cu care am stat de vorbã se numãrã şi Sorin Viaşu, un economist de 55 de ani, care din 2003, de când lucreazã la Hidroserv, a aflat multe dedesubturi. Cei doi sunt singurii care au avut curajul sã-şi asume, cu nume şi prenume declaraţiile. Restul, fie cã lucreazã direct la cele douã hidrocentrale, la Hidroelectrica – firma mamã, sau Ministerul Energiei, au ales anonimatul. Le este fricã pentru locul lor de muncã. „În 1989 lucrau, la ambele hidrocentrale – la exploatare – circa 850 de salariaţi, 500 la PF I şi 350 la PF II. Acum, în total, sunt doar 500 şi pe exploatare şi pe Hidroserv, care s-a desprins de Hidroelectrica în noiembrie 2002”, contabilizeazã economistul.
Au concediat scafandrii şi au intrat la apã
Printre cei diponibilizaţi majoritatea covârşitoare au fost specialişti: lãcãtuşi-mecanici, ingineri, electricieni cu înaltã calificare care se ocupau de protecţie şi automatizare – aşa-numiţii PRAM-işti.
Iar în 2015 a venit rândul şi celor patru scafandri angajaţi permanent. „Ei erau absolut necesari pentru lucrãri de întreţinere. Nici nu costau mult. Un scafandru primea cam 3.000 de lei, lunar, cu tot cu orele de scufundare. Astãzi, Hidroserv plãteşte o echipã 1.100 pe ora de lucru, nu de scufundare! Doar pe o lucrare care dureazã opt ore se plãteşte aproximativ dublul salariului celor patru scafandri daţi afarã acum trei ani!”, se enerveazã Cristinel Popescu.
II
Începuturile devalizãrii
Porţile de Fier I are şase hidroagregate, şase turbine, pe înţelesul oricui. Sârbii au la fel. La noi au fost retehnologizate toate, la ei doar patru. Cu toate acestea, într-o funcţionare normalã a celor douã „aripi” ale PF I sârbii produc mai multã energie ca noi.
Iar în timp ce noi am plãtit 300 de milioane de euro elveţienilor de la Shulzer, vecinii noştri au ales o modernizare cu firma constructoare, din Rusia şi plãtesc la jumãtate. Turbinele noastre au fost fãcute trei la Reşiţa şi trei în URSS. Sârbii au cumpãrat doar de la ruşi.
La ei s-a organizat o licitaţie, la care s-a prezentat şi Shulzer şi a pierdut-o. La noi s-a mers pe „încredinţare directã”. Documentul a fost semnat de rãposatul ministru de Finanţe ţãrãnist, Ulm Spineanu, la care a venit mapa pe timpul când premierul Victor Ciorbea era plecat într-o vizitã în Germania. Co-semnatar a fost şi Cãlin Popescu Tãriceanu care era, pe atunci, ministrul Industriilor.
Retehnologizare cu 13 ani înainte de expirarea garanţiei
„Garanţia datã de firma ruseascã, la recepţia lucrãrii, în 1972, era de 30 de ani, urmând sã expire în 2002. Garanţia a mai fost prelungitã cu încã zece ani! Noi am început retehnologizarea hidrocentralei cu 13 ani înainte de expirarea duratei de viaţã estimatã. Sârbii au mers chiar mai departe exploatând-o, aşa expiratã cum era, pânã acum cinci ani!”, se enerveazã, din nou, liderul de sindicat.
Cristinel Popescu zice, şi ştie ce spune, cã, din punctul sãu de vedere nu era nevoie deloc de o retehnologizare, ci de o reparaţie capitalã cu oarece modernizãri. Atât.
Bani aruncaţi pe apa Dunãrii: „Nu trebuia schimbatã partea mecanicã, adicã fix turbinele. Era necesar de modernizat doar partea electricã a centralei. Adicã panouri, automatizãrile, dulapurile electrice etc. Lucruri care s-au fãcut, da’ cu un preţ mult mai mare! O reparaţie capitalã costa 100 de milioane de euro. Şi noi am plãtit triplu. Asta numai la PF I”.
15% din energia electricã produsã la noi
Ca sã se înţeleagã importanţa strategicã a hidrocentralelor din judeţul Mehedinţi sunt necesare câteva cifre. Hidroelectrica, mamutul energetic sub tutela cãreia funcţioneazã PF I şi PF II, asigurã 25-30% din necesarul energiei electrice din toatã ţara, iar cele douã hidrocentrale asigurã 40% din Hidroelectrica. Adicã 10-15% din consumul naţional. Spre comparaţie, centrala atomo-electricã de la Cernavodã e la acelaşi nivel cu producţia PF I şi PF II. Cristinel Popescu scoate un Raport al Curţii de Conturi Bucureşti, din 2005, în care se aratã foarte clar cã obiectivele asumate prin HG 447, din 28 august 1997 şi contractele, ulterioare, de retehnologizare, nu s-au îndeplinit. „În perioada 2005-2011, perioadã în care eu am monitorizat datele de la PF I, partea românã a produs cu peste trei milioane de MW/h decât sârbii care nu începuserã retehnologizarea!”, citezã el din raport.
Un amãnunt deloc neesenţial constã în faptul cã directorul IT şi de comunicaţii al Hidroelectrica poartã numele de Yugo Neumorni. Poate nu spune nimic multora. Dar acest om, cetãţean rus, care are acces nelimitat la toate informaţiile strategice din companie, este fostul director al firmei Vimetco, deţinutã de oligarhul rus Vitali Matchitski, cel care deţine ALRO Slatina şi unul dintre intimii defunctului om de afaceri israelioano-spaniolo-elveţian Mark Rich. Adicã nimeni altul decât pãrintele Glencore International, societate multinaţionalã care se ocupã, în principal de exploatarea resurselor naturale pe plan mondial. Adicã de cereale, petrol şi minereuri. Firmã care l-a avut ca reprezentant în Balcani pe celebrul spion bulgar Stamen Stanchev. „Sunt limpezi astfel uriaşele interese strãine ca lucrurile sã nu meargã bine aici, la noi în ţarã, şi sã se importe energie la preţuri mult mai mari!”, ne-au declarat nişte persoane importante din Ministerul Energiei şi Hidroelectrica.
O idee elveţianã: au mãrit debitul de apãşi au stricat o turbine
Practic, pe înţelesul tutror, statul român le-a dat elveţienilor de la Shulzer – care şi-au schimbat denumirea în WA Tech şi, apoi, în Andritz – o bijuterie energeticã pe care aceştia au stricat-o. Spre exemplu, intrã în detalii Cristinel Popescu şi Sorin Viaşu, pentru a putea obţine creşterea puterii energetic, elveţienii nu au fãcut altceva decât sã mãreascã debitul de apã consumat. „Pentru asta, au modificat palele turbinelor micşorând distanţa dintre rotor şi camera rotoricã. Pentru cã vorbim de dimensiuni foarte mari rotorul nu se mai încadra. S-a ajus la 10 milimetri, din cei 25 cât avea. Asta a dus la fisurarea camerei rotorice la Turbina 3 şi chiar la desprinderea unor bucãţi din ea”, explicã Sorin Viaşu.
Interesul „Bãieţilor deştepţi”
Sorin Viaşu este convins, şi are mormane de documente în sprijinul convingerilor sale, cã intrarea în insolvenţã a Hidroelectrica, în 2012, a fost în interesul „bãieţilor deştepţi” din energie: „Pentru ei nu mai era rentabilã aceastã societate pentru cã, cu un an înainte, în negocierile pentru preţul de vânzare al Mega-Watt-ului pe orã se ajunsese la 165 de lei. Adicã exact cu cât vinde acum Hidrolelectica pe piaţa liberã”. În completare vine şi Cristinel Popescu: „Fostul administrator judiciar Remus Borza i-a mai fãcut un bine „bãiatului deştept” Bogdan Buzãianu plãtind 268 de milioane de euro pentru retehnologizarea de la PF II, din suma totalã de 280 de milioane de euro! Bani care ar fi ajuns pentru zece turbine iar Borza a plãtit pentru şapte”.
La un pas de catastrofã
Pânã la incendiul din 12 iulie a.c., când a ars transformatorul aferent Turbinei 4, şi când Hidrocentrala PF I a fost la un pas de o catastrofã, au mai fost şi alte evenimente grave. „Pe 30 noiembrie 2016, a fost inundatã aceeaşi turbinã din cauza neefectuãrii, la timp, a lucrãrilor de mentenanţã. S-au fãcut economii ordonate de administratorul judiciar. Au mai fost constatate fisuri în camera rotoricã şi la altã turbinã, în 2014 şi 2015. Dacã aşa ceva se întâmpla pe vremea lui Ceauşescu oamenii aceştia, dacã nu ajugeau în faţa plutonului de execuţie, mureau în puşcãrie!”, e supãrat foc Cristinel Popescu.
Apoi, ne aratã un filmuleţ din subsolurile PF I. Jos, la zeci de metri sub pâmânt, în maţele hidrocentralei, curge apã, din pereţi, cu un sunet de te ia pe şirã. „Când am filmat asta era într-o zi „normal”. Dar sunt alte zile diluviene acolo, în galeriile barajului, la 30-40 de metri sub nivelul lacului de acumulare!”. De rupt, barajul nu se va rupe este optimist şeful situaţiilor de urgenţã de la Hidroserv: „Dar i se va scurta durata de viaţã din cauza infiltraţiilor!”.
OMERTA. Întrebãri fãrã rãspuns
Contactat telefonic pentru a ne oferi un punct de vedere despre jaful de la Hidrocentrala Porţile de Fier, directorul Nicolae Tudorescu s-a scuzat cã este în concediu şi cã: „Oricum nu am voie sã fac vreo declaraţe, singurul abilitat fiind ministrul Energiei, conform unui ordin al acestuia”. Ne-am conformat. L-am cãutat pe Anton Anton. Consilierul acestuia, Nicu Havrileţ, ne-a spus cã domnul ministru este plecat din ţarã, în vacanţã, şi ne-a îndrumat spre Bogdan Badea, şeful Hidrolectrica. Domnul Badea a rãspuns la telefon, dar când a auzit despre ce este vorba, ne-a comunicat cã timpul îi este extrem de limitat şi nu poate sã se vadã cu noi nici mãcar preţ de un sfert de ceas. Ne-a plasat, cum altfel, unui consilier. Care consilier, când ne-a sunat înapoi, habar n-avea despre subiect.
Evident, l-am contactat şi pe Remus Borza, şeful juridico-financiar al Hidroelectrica, pe timpul cât aceasta s-a aflat în insolvenţã. Iniţial, n-a rãspuns, dar a sunat înapoi. Era în America, în Los Angeles, şi acolo era cam ora unu noaptea. Actualmente deputat, ales pe listele ALDE, Borza nu a dorit, cu niciun chip sã comenteze despre subiectul nostru. Cu toate cã a insistat cã nu mai are nicio legãturã cu firma sa de insolvenţã, ne-a dat ca adresã de e-mail fix pe cea a fostei sale societãţi. Pentru a-i trimite şapte întrebãri. Dupã ce le-a citit, a mai sunat o datã şi a ne-a spus, într-un monolg destul de incoerent, pe parcursul a peste 45 de minute, cã nu vrea sã rãspundã la întrebãri tendenţioase. L-am rugat sã le ignore şi sã ne spunã ceva, orice, despre jaful de la Severin. A refuzat pe motiv cã n-are capacitate de sintezã şi cã are un milion de informaţii în cap. Mai jos, redãm cele şapte întrebãri pe care i le-am adesat, oficial. Poate se înduioşeazã şi rãspunde. Am mai avea câteva zeci. La DNA sunt alte trei dosare pe aceastã cauzã.
1. De ce s-a ales retehnologizarea cu o firmã elevţeianã, în condiţiile în care partenerii sârbi au ales sã facã acelaşi lucru, şi mult mai târziu, chiar cu firma care a produs turbinele de la hidrocentrale şi la un preţ mult mai mic?
2. Cunoştea obligaţiile prevazute de Ordinul 35/2002 al ANRE, pentru posesosrii de licenţe, referitor la organizarea şi efectuarea mentenanţei în sistemul energetic?
3. De ce a redus la circa o treime volumul lucrãrilor de mentenanţã? Nu se încãlca astfel Ordinul ANRE şi nemaiasigurând deplina siguranţã în funcţionare a instalaţiilor hidroenergetice?
4. Care este/a fost starea instalaţiilor hidroenergetice aparţinând Hidroelectrica, urmare a reducerii drastice a progra mului de asigurare a mentenanţei?
5.Cum explicã creşterea numãrului incidentelor în instalaţiile Hidroelectrica începând de la intrarea în insolvenţã pânã în prezent?
6. În perioada în care a fost administrator judiciar a redus personalul, mai ales cel operaţional, în Hidroelectrica. S-a ajuns de la 5400 la 3300 de salariaţi. Personalul operativ nu mai acoperã necesarul pentru efectuarea turelor. În acest timp s-a ajuns la peste 350 salariati in Executiv, deşi Hidroelectrica avea la înfiinţarea sa doar 80 şi asta în condiţiile în care şi mentenanţa era internalizatã. Cum explicã aceasta creştere de salariaţi în Executiv şi reducerea personalului operativ ? Este adevarat ca sunt centrale în care personalul operativ asigurã/asigura şi paza centralei? Cu alte cuvinte, pãrasesc centrala pentru a aface un rond ca personal de pazã.
7. Ce poate spune despre energia pierdutã la turbina 1 de la Porţile de Fier II, pe care specialiştii din Porţile de Fier au calculat-o la peste 30 milioane de euro?
