Mã nepoate, cum mi sã stricasã coasa de-o aveam, mã duc io acu fro sãptãmânã pin oraş, sã-mi cumpãr o coasã. Cumpãr io coasa şi mã întâlnesc pi la Piaţa Mircea cu Gheorghe a lu’ Ciupitu de o ţine pe Mariţa lu’ Porunghelu’, de fãcea îngheţatã ş-o vindea pe oauã!
Zice Gheorghe:
- Mã nea Mãrine, hai sã bem şi noi o bere, cã nu ne-am vãzut de ieri! Fac io cinste!
- Hai mã! zic io. Bem noi câte o halbã, mai fac io cinste cu una.
- Plata, zic, cã vine toamna! Vine ospãtaru’ şi mâzgãleşte un bon acolo.
Zice:
- Douãşcinci de frangi!
- Ia dã bonu-ncoa, zic io, şi mã uit lung la iel şi pe urmã la peretele din faţã, pe care scria frumos cu litere de tipar: NU NE JICNIŢ, NU PRIMIM BACŞIŞ!
Mã uit pe bon, socoteala bunã: patru halbe, pai’şpce frangi, un franc patruzãci, remizã, nouã frangi jumãtate, PPC. Cu totu’, douãşcinci de frangi.
- Mã frate-miu, zic, ce ie asta di la urmã?
- PPC, zice el.
– Pã şi ce e asta?, zic io.
– POATE PICÃ CEVA, zice el.
Auzi mã fraţilor, vorbã la el, poate picã ceva. Pã sã te mai duci sã-ţi iei coasã din oraş?!
Mã nepoate, da dacã nu sã lãudã Mariusicã di la Orşova cu zilele oraşului, de ziceai cã tot ce ierea pe fluviu veni sã sãrbãtoreascã ce nu s-a mai vãzut. Cã totu’ fu pe gratis, cã nu scoasã un leu din primãrie, cã veni o firmã de pin Constanţa şi le fãcu pe toate, economie mare şi distracţie multã, ce mai încoace şi încolo. Bine, cã nu rãmasã decât neşte zile cherdute în urma lor şi oraşu la fel cum era înainte, nu sã mai pune, cã doar cinci zile sã distrarã orşovenii, acuma ce sã le mai facã?! Locuri de muncã, investiţii, modernizãri?! Poate data viitoare.
Mã nepoate, apropo de investiţii şi modernizãri, sã comandã di la Consiliu fro o mie de magneţi cu imaginea Podului lu’ Traian… da imaginea retuşatã, nu cu Cuva Podului inundatã…. de apã, mizerie şi promisiuni electorale… Da şi de bãlãrii. Şi când te gândeşti câţi bani s-au dus pe apa Dunãrii, numai Curtea de Conturi şi alte instituţii ştiu, da apa curge mai departe, podu’ sã surpã şi magneţii sã demagnetizeazã. Ştie iel nea Aladin cum ie cu şmecheria!
Şi, dacã tot am ajuns la istorie, oasele de la Schela, de 7000 de ani, şi Sabia lu’ nea Cerchez, generalul, au dispãrut de ceva vreme din patrimoniu cultural mehedinţean. Cicã ar fi fost luate de neşte cunoscãtori a valorii ce o poartã. S-a justificat cã au fost luate pentru autentificare şi duse au fost… fãrã urmã, cel puţin pãnã acum. Au fost date la schimb…? Nea Tutilescu îşi mai aminteşte?
Mã fraţilor, da acuma, e alarmã la nea Drãghiea, cã tot convocasã comandamentu’ de luptat contra ambroziei şi taman în toiul luptei, planta a invadat Cimitiru Ortodox din zona centralã a Severinului, adicã din zona unde se fac parangheliile… de primãvarã, toamnã şi de campanii electorale. Ori unde se fãceau, cã poate sã renunţã la tradiţia asta, pãnã la urmã, vorba lu’ Tanţa lu’ Pecingine.
Pãnã sã rezolvã treaba asta cu ambrozia, nea fermieru’ Cornel reintrã în politicã. De data asta organizeazã Pro România, partidu’ lu’ nea Ponta care, recunoscu nea Stroescu pe sticla lu’ nea Costel şi compania, este partidu’ lu’ nea Duicu. Tare nu? Nea Viorel, ex premieru’ va avea parte de o promovare dublã, adicã pe douã sticle TV, la Mehedinţi. Da cum în politicã orişice ieste posibil, mare pramatie, politica asta!
Mã fraţilor, continuã sã pare spectacolul grotesc di la Casa Judeţeanã de Pensii Mehedinţi. Pãi asta dupã ce plecarã Ionuţ şi Elena şi sã întoarsã pe foncţie nea Lepãdat. Da de condus instituţia, primi dezlegare un susţinut de PSD Mehedinţi. Cã doar de aia ieste director economic. Şi sã ajunsã la examen şi, ca sã nu ezixte bãnuieli de blat, partidu’ trimisã 2 candidaţi, pilos şi pila, da şi în speranţa cã vor reuşi sã obţinã nota 7, ÎMPREUNÃ. Da nu reuşirã. Le mai trebuiau neşte zecimi dupe cum se poate ocserva şi din ferparu’ facsîmil alãturat. Aşa ca sã realizeze cine trebe, pe cine susţine şi a trimis la concurs. Da, sigur, se vor întoarce cu nasu’ pe sus de atâta susţinere politicã şi vor lua circul di la capãt. Se ştie! Poate reuşesc înainte de pensionare.
Da, ce ai fãcut Bobiţã, te-ai îmbolnãvit? Rãu, rãu, rãu de nu poţi sã vii la muncã? Pãi, da, cã te aşteaptã ãi di la deconcentrate sã le spui cum a fost visu’ cu diplomaţia. Cine te-a propus, da şi cine te-a trimis la vatrã!? Da, chiar ce boalã ai, de ai voie sã mergi doar la paranghelii pe malu’ Dunãrii? Era cât pe ce sã-l spulberi pe nepotu-miu Sucã, la Orşova. Te grãbeai sã-i vezi pe generali cum cântã? Pã bine, mã, Bobiţã, e frumos?!
Da pãnã sãptãmâna viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
