Avem nevoie de un cap pentru peştele care a început sã se împutã şi care se numeşte România. Un peşte împuţit nu valoreazã nimic şi este de regulã aruncat într-un tomberon sau chiar în lada de gunoi a istoriei dacã este sã extrapolãm. România are nevoie de un lider puternic şi autentic. De un mare patriot care nu poate fi agãţat cu nimic de serviciile secrete sau şantajat de vreun grup sau vreo persoanã. Nu este vorba de un preot sau de un orfan, ci de un om normal care sã câştige încrederea poporului. Poate chiar un om tânãr, un membru al Diaspora sau chiar un român din popor care a rãmas acasã sã îşi câştige în mod onest pâinea.
Peştele de la cap se împute şi este dovada istoriei ultimilor ani în România. Am avut mulţi conducãtori şi şefi, dar puţini patrioţi care sã însufleţeascã poporul cu adevãrat şi care sã tragã naţiunea dupã ei. Ceva în genul lui Macron. Dacã este un lider tânãr este cu atât mai bine. Adicã un personaj la 40 şi ceva de ani ar fi ideal pentru România. Ar avea partidele puterea sã vinã cu astfel de candidaţi la alegerile prezidenţiale şi sã lase securiştii, bãşinoşii şi şantajabilii deoparte? Sau poate cã este nevoie şi de un preşedinte neutru care sã gestioneze tensiunile dintre partide şi dintre instituţii.
Poate cã este nevoie ca anul viitor sã aparã acel lider care sã ne facã sã fim mândri cã suntem români. De la preşedinte pleacã totul. Sã ne facã sã ne dorim sã vinã a doua zi şi sã ne mândrim cã ne-am nãscut şi cã trãim în România sau sã ne facã sã revenim în România. Marii lideri şi-au condus naţiunile prin furtunã, dar mai greu este sã conduci pe timp de pace: cel puţin când vine vorba de români este valabil acest lucru. Probabil cã liderul autentic, neşantajabil, fãrã umbre şi fãrã compromisuri s-a nãscut şi se aflã printre noi. Probabil cã l-am şi ascultat la radio sau la tv sau am citit ceva despre el pe internet. Poate cã este acel om simplu care are o frumuseţe interioarã şi o aristocraţie a sentimentelor faţã de România.
Cum sã treacã un asemenea candidat de valurile de rahat şi de putregai care îi sunt întinse în faţã de partidele politice şi de combinaţiile de grupuri de interese statale şi intestatale şi de serviciile infestate de paraziţi şi de viruşi care nu au legãturã cu interesele ţãrii noastre? Nu mai ştim care este România şi de cine este condusã. Este nevoie ca peste un an, românii sã se ridice şi sã îşi aleagã liderul care sã îi conducã pe timp de pace, dar şi prin furtunã. Liderul care sã ia deciziile cele mai bune şi care sã transforme România într-o ţarã serioasã şi responsabilã, stãpânã pe destinul, oamenii şi pe resursele ei. O ţarã care stãpâneşte trecutul şi prezentul are viitorul mai clar în faţã.
România are nevoie de omul care sã se ridice deasupra intereselor oculte din ţarã şi din strãinãtate şi care sã trezeascã admiraţie şi respect. Un om fãrã complexul de inferioritate numit România, ci mândru şi drept cã poate duce ţara unde trebuie, la început de mileniu. Vin vremuri grele, dar trebuie sã ai anumite ţeluri şi sã le atingi nu pentru cã e uşor, ci tocmai pentru cã e greu. Marile naţiuni au devenit mari pentru cã au fãcut lucruri mãreţe şi au luptat pentru ele.
România nu are nicio şansã dacã nu îşi alege liderul nevirusat de bolile vremurilor. Chiar este şansa ca cel puţin la preşedinţie sã avem un om care sã exceadã mocirla tranziţiei perpetue la o Românie democraticã şi nouã. Alegãtorii pot pune ştampila pe un nume diferit faţã de cele de pânã acum, care sã se ridice şi sã conducã altfel ţarã. Nici în genunchi, nici dictatorial, ci cu înţelepciune, pricepere şi cu mult har. Un preşedinte neşovãielnic şi pentru care nu existã altceva scris în agendã decât: România. Nu va greşi niciodatã, dacã va lupta pentru România. Gãsim un astfel de candidat pentru România şi pentru urmãtorii cinci ani? Este el român get-beget sau un candidat din import care şi-a gãsit în România noua sa mamã. Poate fi cineva atât de puternic, cerebral şi necorupt, încât sã batã la fund candidaţii politici? Virusaţii?
