Mã fraţilor, fusei în port de Ziua Marinei, cu nerodu de Sucã şi cu al lu’ Zbanghiu, cã de fro doi ani nu mai participam, cã ştiam toatã ceremonia, cap-coadã. Numai cã de data asta zisãrã cã înlocuiesc purcelul cu un curcan, din motive de pestã porcinã (ori cine ştie de ce?!), şi al lu’ Zbanghiu vroia sã vadã cum stã treaba cu înnaripata. Zis şi fãcut. Ajunsãrãm, prinsãrãm loc mai în faţã, sã desfãşurarã festivitãţile, deterã drumu şi la raţe, sã terminã cu bine şi de data asta. Acuma, dupã ce sã fârşi, când sã ieşim din port, îmi zisã Sucã:
- A bã, nea Mãrine, da nu-i aşa cã portu ãsta nu e al oraşului?
Mã fraţilor, fro câteva minute stetei sã îmi revin. Mã apucasã aşa o nãduşealã, o strângere de inimã, de trebui sã mã aşez oleacã. Şi-i detei dreptate lu’ nepotu-miu. Cã aşa cam stau treburile. Odatã pe an e portul severinenilor, în rest e al altora. Odatã pe an sã bucurã severinenii de bijuteria asta, care ar putea transforma Severinul în cel mai frumos oraş de la Dunãre. Odatã pe an sã minuneazã ãştia mici de ce ar putea beneficia tot oraşul în fiecare zi, da odatã şi odatã tot trebuie sã sã mişte lucrurile.
Şi uite ce propune Sucã: anul viitor, la Ziua Marinei, sã sã anunţe cã lucrurile au intrat în linie dreaptã, cã portul va fi preluat de municipalitatea severineanã, cã sã gândesc deja proiectele de modernizare, cã sã lucreazã la o strategie de dezvoltare a zonei şi cã în câţiva ani severinenii nu vor mai pãşi în port ca musafiri. Şi cã doar îşi vor aştepta musafirii, adicã turiştii strãini, sã debarce în cel mai frumos port al României. Hai sã fie ãsta mesajul şi lucrurile sã sã urneascã din loc pãnã la anul. Şi Sucã zice cã actualul primar este în stare sã facã asta. Şi nu doar pentru cã a fost singurul care a avut curajul sã-şi punã proiectul de preluare a portului Drobeta în programul de campanie electoralã. Nici nea Gherghe, nici nea Cârjan şi nici alţi visãtori întru bunãstarea oraşului nu au avut curajul sã îşi asume demersul ãsta. Bine, cã mai nou sã gãsise ãsta micu, de sãrea pe la geamu primãriei, sã fie pus iarã viceprimar şi sã aducã în consiliu propunerea de preluare a portului, deşi ştia cã ideea nu-i aparţine, face parte dintr-un scenariu slab. Şi cu regizori penibili. Bine, de ce sã ne plângem, dacã nea Popescu apare la televizor doar când apare vreo idee de cãdere a guvernului, de vreun dezastru economic, ceva, numai de bine sã nu fie.
Mã fraţilor, da sã vã mai povestesc una. Avem Euro Garã la Severin? Avem. Da CFR-ul probabel nu sã simte prea bine dacã nu-şi bate joc de cãlãtori. De plãtitorii de bilete. Pãi, miercuri spre joi noaptea, acum o sãptãmânã, pleca Sucã cu prietenu’ lui, cu Sache a lu’ Zãpãcitu, la Capitalã sã rezolve o problemã. Da sã nu vã ducã mintea cã sã duceau la miting. Nu, sigur nu! Ajunsãrã la timp în Gara de miliarde a Severinului şi avurã prima surprizã. Nu gãsirã strop de apã. Chioşcurile erau închise noaptea, cã sunt private şi nu sunt rentabile.
Mã fraţilor, sã anunţã cã soseşte trinu la prima linie, da sã mai anunţã şi cum sunt numerotate vagoanele. Şi veni IR-ul 1696, adicã INTER REGIO, cã aşa sã cheamã. Da nu veni la linia anunţatã, ci la linia 2. Şi acuma sã vezi distracţie. Sã-i fi vãzut pe bieţii cãlãtori cum sãreau de pi peron, ca di la etaj, cã este vreun metru şi ceva distanţã. Acuma, nu sã ştie dacã nu cumva, când a construit eurogara, aşa era planu, ori nea Buyldingu a greşit calculele la parandãrãt. Sucã şi ãi mai tineri scãparã bine, obişnuiţi cu sãriturile, da sã vezi pãţanie pe cei în vârstã şi pe cei cu handicap. Ce a fost la gura cãlãtorilor la adresa şefului de garã şi ceferistului, care a adormit pe macaz, vã daţ sama! O fi adormit acaru Pãun di la Euro Gara Drobeta? Şi te-duc, te-duc, pãnã aproape de Bucureşti, cu aeru condiţionat la maxim, cã cicã aşa trebe: noaptea frig şi zâua cald. Da, cu câţiva kilometri înainte de Gara de Nord, trenul s-a oprit… la vreo 12 km de Capitalã. “Sã defectã locomotiva”, zise naşu senin. Pãnã la urmã cicã a tras un nebun semnalu’, ca sã întârzie unii la miting. Unii s-au panicat şi au luat-o pe jos pin bãlãrii, alţii au sãrit gardurile ca sã ajungã la Centura ocolitoare, cã cherdeau legãturile la avioane. Ce mai, mai mare râsu decât plânsu!
Mã nepoate, cã tot vã zicea Sucã de Insula Şimian, cã nu sã preocupã nimenea, tocmai ce e gata nea Costel di la Şimian sã anunţe ditai proiectu’ de Aqua Parc, de nu ştii dacã s-o fi întors nea primarele din Parlament special pentru proiect, ori pentru valoarea lui. Acuma, e drept cã Sucã nu prea vedea acolo un Aqua Parc, cã la ce istorie şi tradiţii ar putea face bani acolo, numai tobogane cu apã nu ar fi de dorit. Da dacã reuşeşte nea Costel sã le îmbine, tot e mai mult decât nimica. Da sã nu prindem fluturi, cã poate ni se înfierbintã capu’ di la atâta varã şi începem sã avem vedenii.
Aşa cã, pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
