Lucrurile au ajuns într-un punct din care nu se mai poate da înapoi. Sunt destul de clare, dupã cum evolueazã de la o zi la alta societatea româneascã. Este împãrţitã cel puţin în douã. Politicienii au reuşit ce nu a reuşit nimeni pânã acum, nici serviciile interne sau externe: sã divizeze ţara în cel puţin douã falii, dacã nu cumva în mai multe. Şi românii se tot luptã unii cu ceilalţi. Aproape cã nimeni nu mai pricepe ceva din ciorba asta groasã şi pe alocuri împuţitã. Deşi dacã e împuţitã e împuţitã total. Adicã poate sã fie şi acrişoarã şi nu împuţitã de tot.
Probabil cã cei mai câştigaţi din toatã aceastã poveste cu jandarmi şi cu bãtuţi prin pieţe sunt tot românii din afara ţãrii care deja şi-au fãcut un rost şi chiar sunt cetãţeni ai altor ţãri şi chiar nu mai este cazul sã strige orice pe la meciurile de tenis ale Simonei Halep. Chiar nu are rost, pentru cã fata respectivã chiar nu are legãturã cu politica şi îşi vede de treabã. Pânã şi ea este un fel de membru al Diaspora pentru cã aleargã şi munceşte mai mult pe afarã, decât în ţarã. În ţarã Simona a investit milioanele de euro câştigate din tenisul de câmp. Nu vrea sã audã de politicã, ci sã îşi vadã de muncã. Şi când nu o mai avea treabã cu tenisul va putea sã trãiascã din turism şi nu va fi legatã de nimic. Sau va putea sã trãiascã oriunde în lume cu banii pe care îi strânge acum.
Aşadar, românii de pe afarã şi care desfãşoarã treburi care nu au legãturã prea mare cu politica din România îşi vor vedea la un moment dat liniştiţi de treabã. Poate mai trimit, poate nu mai trimit bani acasã. Şi aşa nu sunt nici ultimii, nici primii care au rãmas afarã sau care vor rãmâne la un moment dat definitiv. Mai este categoria de români care lucreazã ca sezonieri în ţãrile din Vest şi stau jumãtate din an afarã, jumãtate sau chiar mai puţin în ţarã. Încet-încet ochii care nu se vãd se uitã, chiar dacã dorul de ţarã este mare. Dar este un dor faţã de locuri şi de familie, rude şi prieteni, nu faţã de politicieni şi faţã de sistemul politic. Chiar dacã voteazã şi cei de afarã. Deocamdatã. În rest, fiecare înţelege ce vrea şi procedeazã cum vrea din ce vede la televizor sau din ce trãieşte în stradã.
Fiecare şi-a format o opinie despre România, români, viitorul ţãrii, politicieni, autostrãzi, viaţa afarã şi aşa mai departe. Fiecare este liber sã îşi aleagã ţara, fãrã niciun fel de constrângere. Românii trebuie sã fie încã bucuroşi cã încã mai pot pleca din ţarã. Românii din ţarã sã fie încã bucuroşi cã încã mai pot vorbi liber. Nu trebuie sã ne mai facem iluzii şi sã mai aşteptãm o ţarã ca afarã. Este greu de crezut cã se mai poate întâmpla ceva bun cu viitorul ţãrii, având în vedere cã jumãtate dintre elite, dacã nu cumva şi mai mult au plecat de acasã. Peste 20% din forţa de muncã a ţãrii este plecatã în alte state pe salarii mai bune sau îşi face o altã viaţã în afarã de ţara aceasta. Sã spunã merci cã au posibilitatea sã îşi facã valizele, sã plece. Cei care rãmân şi care au meserii cât de cât independente şi care nu depind de politic sã îşi vadã liniştiţi de treabã şi sã meargã la vot şi sã dea cu ştampila. Nu pentru cã ar schimba ceva în felul acesta, ci pentru cã se poate, încã se mai poate.
Oricum românii sunt extrem de divizaţi şi este greu sã îi mai uneascã ceva teme comune. Poate Simona Halep şi încã vreo douã-trei. Nu prea mai are cine sã vinã din spate. Toţi tinerii pleacã, toatã spuma se duce afarã. Cine mai construieşte aceastã ţarã? Nu mai are cine. O olimpicã de clasa a VIII-a, la limba românã, ar putea sã o înlocuiascã oricând cu succes pe Viorica Dãncilã şi nu şi-ar da nimeni seama cã e ceva în neregulã. Poate cã şi-ar da seama cã nu mai este Dãncilã pentru cã ar vorbi mai frumos româneşte.
Cert este cã dezbinarea la români este mai accentuatã ca niciodatã. Tocmai în anul Centenarului Marii Uniri. Oare în avantajul cui, pentru cã în afarã de Marea Neagrã nu cred cã cineva ar vãrsa o lacrimã pe seama ruperii ţãrii pe provincii istorice. Asta nu pricep românii din ţarã şi de afarã. E posibil sã ne gãsim în zona aceasta şi nici sã nu ne dãm seama. Atunci vom fi nu numai dezbinaţi, ci chiar despãrţiţi. Totul ţine de bunul-simţ şi inteligenţa politicienilor şi de responsabilitatea partidelor faţã de ţarã. Adicã singurul lucru care ne-ar mai putea surprinde acum, dupã câte am vãzut ar fi ruperea României. În rest, le-am cam vãzut pe toate din rãzboiul româno-român, cum spunea Paler.
