* A trecut la cele veşnice DUMITRU FÃRCAŞ, cel care a transformat un instrument – taragotul – într-o autenticã legendã, prin harul sãu, dãtãtor de nouã şi înnobilantã dimensiune folclorului românesc. Adio, Dumitru Fãrcaş, adio românule bun şi profund, adio, frate întru idealuri! Te salut în nemurire!
* La recenta rectificare bugetarã, Administraţiei Prezidenţiale i s-au tãiat, prin proiectul guvernamental respectiv, unsprezece milioane de lei. Vai, vai, vai! Ce rãsunau vãile patriei de durere şi de jale! Mai ales dupã ce madame Puşcalãu – purtãtoarea de palavre a Dulapului Sãsesc, de! – a ieşit sã-şi smulgã pãrul de necaz în locul şefului. Nu ştim dacã la mijloc era chiar durerea ei personalã sau, dimpotrivã, oftica şefului cã nu mai poate cãlãri atât de des cursele aeriene spre Tenerife sau Miami, de pildã, ca sã nu mai vorbim de cursele de serviciu în Germania, spre a primi ordine diverse de la Matroana Europei. Sau de mofturile „Rãvãşitoarei”. De partea cealaltã, Guvernul zice cã sunt bani suficienţi pentru activitãţile curente ale Administraţiei Prezidenţiale, inclusiv pentru nu’ş ce conferinţã a „Celor Trei Mãri” sau cam aşa ceva, care ar urma sã se desfãşoare la Bucureşti. În sfârşit, un nou prilej de gâlceavã între cele douã palate. De parcã nu erau, şi pânã acum, destule şi nerezolvate. De parcã nu vor mai veni şi altele. Cum ar fi cele care, în mod sigurissim, vor izbucni cu ocazia mitingului mamut al diasporezilor, programat sã se desfãşoare chiar mâine.
* Evident cã, şi în legãturã cu acest miting, la care este anunţatã participarea a un milion de români din strãinãtate au circulat şi circulã tot felul de istorii, de grozãvii suprarealiste, ca sã nu le zicem, pur şi simplu diversiuni. De pildã, mai zilele trecute, o purtãtoare de mãciucã micofonizatã de la o televiziune de ştiri a luat un fel de interviu unui golan care fãcea de gardã ameninţãtor la locuinţa primului ministru Viorica Dãncilã, din care am înţeles cã manifestanţii nu vor respecta nicio lege, cã se vor lupta cu jandarmii, cã vor rãspândi sânge şi groazã pe strãzi, cã au dreptul sã batã şi sã ucidã, întrucât ce vor face ei nu va fi un simplu miting, ci o revoluţie! Sã mori tu, teteo?! Cine vã credeţi voi? Terorişti fãrã frontiere? Detaşamente de asalt? Gardişti pe stil nou? Toate astea ne fac sã ne gândim la existenţa unui centru de comandã ocult, care, prin înscenarea acestui absurd rãzboi româno-român, nu urmãreşte altceva decât sã provoace haos, dezordine absolutã şi, în cele din urmã, o gravã crizã politicã în România, o crizã cu semnificaţii şi cu efecte deosebit de grave, cu cât ne aflãm în anul sãrbãtoririi Centenarului Marii Uniri. Cine „iubeşte” foarte tare acest eveniment? Ei, cine! DEŞTEAPTÃ-TE, ROMÂNE!!
* La sfârşitul sãptãmânii trecute, a avut loc, la Bucureşti, o reuniune a organismelor de conducere ale Partidului Naţional Liberal, la care a participat şi cine nu trebuia, prin statutul sãu, sã participe, nedemnul preşedinte al României, Klaus Werner Iohannis. De la tribuna acestei manifestãri, nenea Werner a fãcut ce ştie dumnealui mai bine – adicã sã-şi exerseze vocaţia de complotist de duzinã, incitând la urã, la dezbinare, la revoltã, la haos generalizat. Ţintele lui au fost PSD şi Guvernul, în care, ca orice preşedinte… echidistant, a tras cu toate armele din dotare. Sigur, am putea spune cã omul atâta ştie, atâta face. Mai ştim şi cã atmosfera de haos social îi este deosebit de prielnicã. Dar o fãrâmã de judecatã i-o mai fi rãmas mastodontului în dovleacul proprietate personalã? Greu de spus. El ar mai vrea, cicã, un mandat la Cotroceaua Mov, dar, dacã în 2014, l-a scos preşedinte calculatorul… prestidigitator, la anul s-ar putea sã fie scos în şuturi de votul popular din competiţia electoralã, dacã va continua sã se manifeste şi pe mai departe ca un duşman învederat al poporului român. Al aceluiaşi popor care, în nemãrginita-i credulitate, s-a lãsat sedus de sloganurile penibile ale acestuia din campania electoralã de acum patru ani („România lucrului bine fãcut”, „România educatã”, „Pas cu pas” ş.a.m.d.).
* Vorbeam de mega-mitingul diasporezilor. Orchestratorul acestei manifestaţii este unul Cioacã, rezident la Londra, care ar fi fost cicã membru al PSD, partid pe care l-ar fi pãrãsit fiindcã n-a primit ce-a dorit, în favoarea partiduleţului lui Ghiţã, pe care, fireşte, l-a abandonat, cocoţându-se acum în fruntea unei fantomatice Federaţii a Românilor de Pretutindeni. Care nu ar avea decât câteva mii de membri. Câteva mii sã punã la cale un miting de un milion şi mai bine? ! În fine, acum tânãrul Cioacã se leapãdã de responsabilitatea organizãrii mitingului (mã rog, „revoluţiei”), pe motiv cã Primãria Capitalei nu i-ar fi trimis în timp util protocolul de organizare a mitingului. Un protocol pe care dumnealui ar fi trebuit sã se prezinte pentru a-l semna şi, desigur, a-l ridica. Ceea ce n-a fãcut.
* Prin urmare, în aceastã situaţie, de miting ori se alege praful, ori nimeni nu mai doreşte sã-şi asume vreo responsabilitate pentru ceea ce s-ar putea întâmpla. Este posibil chiar ca neasumarea vreunei responsabilitãţi sã fi intrat în calcul de la bun început. În acest caz ipoteza inducerii deliberate a haosului în România rãmâne singura în picioare. Doamne, apãrã şi pãzeşte!
