* Un iulie atipic face ca mai toatã lumea sã fie bulversatã. În plan fizic, dar şi psihic, profesional sau social. Singurul lucru pozitiv – sau, mã rog, cât de cât profitabil – este cã nu am avut parte de canicula de-a dreptul insuportabilã din, sã zicem, iulie trecut. Altminteri, oscilaţiile termice sau cele privind cãderile de precipitaţii creeazã mari perturbaţii în orice tip de activitate umanã. Mai ales, în planificarea şi efectuarea concediilor. Fiindcã, deh, e sezonul lor. Bineînţeles cã bãieţii vigilenţi au început sã arate cu degetul spre… ruşi. Cã ei ar fi declanşatorii acestor fenomene perturbatoare! Da, mã rog! Fenomenul cu adevãrat grav e legat de inundaţiile tot mai dese, provocatoare de distrugeri serioase, atât în gospodãriile oamenilor cât şi în zona amenajãrilor rutiere, feroviare etc. Numeroase poduri de piatrã s-au sfãrâmat, a venit apa – ca-n jocurile copilãriei – şi le-a luat. Din pãcate, efectele sunt departe de a fi, ca în jocurile copilãriei, gratuite şi bine rimate, ele sunt dramatice pânã la tragism şi se traduc în zeci de localitãţi izolate de restul lumii şi în sute de oameni evacuaţi şi obligaţi sã plece în bejenie cu doar o bocceluţã sãrmanã în spinare, în schimb, cu o casã de copii de crescut… Dramele societãţii româneşti de atât amar de ani, cãrora nimeni nu pare a fi în stare sã le dea de capãt!…
* În anii „de tristã amintire”, îndrãznesc sã spun cã sentimentul de solidaritate umanã era mult mai dezvoltat. Am amintit de repetate ori – şi o voi face ori de câte ori voi simţi necesar – de episodul când, studenţi fiind, la Universitatea din Craiova, am luat – noi, studenţii! – hotãrârea sã amânãm sesiunea de examene din varã pentru a merge pe aliniamentul Bechet - Dãbuleni sã-i sprijinim pe locuitorii acestor mari comune din Sudul judeţului Dolj, în faţa Dunãrii învolburate şi ieşite agresiv din albie, care luase deja tributul a zeci de vieţi omeneşti şi de suflete de animale nevinovate. A fost prima noastrã armatã, de care niciunul dintre noi nu s-a plâns vreodatã. Ne-am întors, dupã o lunã de zile, la Craiova, ca nişte eroi. Nu ne-a ridicat nimeni statuie, nu am fost favorizaţi la examen, ne-am petrecut vacanţa rãmasã pe apucate, dar ne-am întors, toamna urmãtoare, în amfiteatre parcã mai proaspeţi ca niciodatã. Ar mai fi astãzi posibil aşa ceva? Ei, iatã o întrebare!
* În vremea asta, berbecii din politicã cicã îşi ascut sãbiile, în vederea viitoarelor bãtãlii. Ştiţi ce? Dar parcã am cam obosit, tot asistând la aceastã operaţiune, la urma urmei, primitivã. Care continuã, canonic, fãrã vreun efect notabil, de atâta amar de ani. Acum, o frãsunealã în plus este în jurul desemnãrii noului şef al DNA. Ca şi cum aceasta ar fi o problemã de importanţã mondialã! Ca şi cum crearea acestor structuri anticorupţie nu ar fi altceva decât rezultatul jocurilor de interese al marilor puteri, interesate în destabilizarea economiei româneşti, în destructurarea/ necoagularea capitalului autohton. Aceastã stare de lucruri face ca, de fapt, clasa politicã aleasã spre a ne conduce, de fapt, sã nu ne conducã! Fie pentru cã se ştie cu niscaiva muşte pe cãciulã, fie cã, pur şi simplu, se simte timoratã, având adânc inoculat complexul unei vinovãţii, cum sã-i zic, aproape ancestrale. Putem ieşi din aceastã… dilemã? Sincer, nu cred cã se va întâmpla prea curând. Agitaţia de ultimã orã a ambasadelor cu… pricina spune şi ea destul de multe despre aceastã stare de lucruri. Bãieţii fie nu mai au rãbdare, fie simt ei cã s-ar putea întâmpla ceva neplãcut (deşi nu vãd ce anume!) la nivelul superior al deciziei politice din România.
* Revenind la numirea noului şef al DNA, sã notãm faptul absolut… emoţionant cã unul, dacã nu chiar trei, din cei patru candidaţi înscrişi are dosar penal întocmit de… DNA! Tare, tare de tot, nu-i aşa? România, un tãrâm esenţialmente avangardist!
* Tragedie de proporţii în Grecia, una din ţãrile preferate de români pentru concediile lor estivale! Zeci de oameni au murit carbonizaţi în urma unor incendii izbucnite la periferia capitalei elene, Atena, din cauze, pânã acum, nu tocmai clare. Odatã cu ei, au ars şi maşini şi case şi numeroase alte dotãri şi bunuri. Imaginile sunt, cum se spune cu un termen devenit clişeu, apocaliptice. Din pãcate, cuvântul acoperã, de data aceasta, perfect realitatea. Un gând pios şi o fierbinte rugãciune pentru sufletele celor morţi în atât de dureroase împrejurãri!
* La ultima şedinţã ordinarã a Consiliului Judeţean Mehedinţi a fost desemnatã persoana care va reprezenta instituţia în Consiliul de Administraţie al Bibliotecii Judeţene I.G. Bibicescu. Persoana cu pricina este nimeni alta decât şeful de cabinet al preşedintelui Aladin Georgescu, Alin Isuf (şi nu Iusuf, cum vãd cã i se spune!), bãiat plin de calitãţi, desigur, dar care are în comun cu (cu-cu!) cultura (literatura) exact cât are subsemnatul (Bibicul, de!) cu fizica atomico-molecularo-cuanticã şi cum o mai fi ea. Dar, vorba nemuritorilor protagonişti ai serialului B.D., „ne recalificãm!”. Chiar aşa, de ce sã mai bãgãm şi noi beţe-n roate?!
