Pesediştii sunt în corzi, liberalii galbeni sunt în corzi. Şi unii şi alţii au probleme: mai multe. Pesediştii au problema eternã a alegerilor prezidenţiale pe care nu le-au mai câştigat din anul 2000. Momentan, cu tot circul legat de justiţie, corupţie, şefia DNA, Klaus Iohannis este preferat de cea mai mare parte a participanţilor la sondajele mai bune sau mai puţin bune, deşi nu mai riscã nimeni sã arunce pe piaţã date false, mai ales dacã vrea sã reziste şi sã fie plãtit în continuare pentru sondaje fãcute pe bune. Social-democraţii au aflat cã actualul şef de stat ar obţine lejer al doilea mandat dacã ar fi alegeri prezidenţiale anul acesta. Varianta Liviu Dragnea ar fi una sinucigaşã pentru PSD, mai ales în condiţiile în care social-democraţii chiar cred în câştigarea alegerilor prezidenţiale.
O altã problemã a PSD este cã unul din cei mai bine cotaţi candidaţi este Arafat. Palestinianul Arafat. Nu se ştie dacã acesta ar accepta o candidaturã la prezidenţiale sub umbrela lui Dragnea. Oricum nu ştie nimeni ce se va întâmpla cu şeful PSD peste un an sau peste şase luni. Cert este cã pesediştii au o problemã mare: lipsa unui candidat credibil pentru alegerile prezidenţale. Este posibil sã îl gãseascã în urmãtoarele luni, dar ar trebui sã se grãbeascã, mai ales dacã vor sã aibe ceva şanse anul viitor. Şi nu mai este chiar atât de mult pânã în toamna anului viitor. Iohannis este în funcţie, iar un preşedinte în funcţie este greu de bãtut, chiar şi de cãtre PSD, în regatul PSD.
PSD mai are problema candidatului Cãlin Popescu Tãriceanu. Acesta a ridicat de mai multe ori coadã pentru a candida la prezidenţiale şi are ceva aşi în mânecã. În ciuda curvãsãriei în care se aflã cu PSD de câţiva ani, Tãriceanu încã mai adunã voturi, în special din partea celor de pe partea dreaptã, nemulţumiţi de cum aratã acum PNL, cu Ludovic Orban în frunte. Aşadar, Tãriceanu este unul dintre jucãtorii de pe eşicherul politic de care trebuie sã se ţinã cont. Este în poziţia de a avea un partid în spate, de a deţine a doua funcţie în stat. Este practic omul care conduce ţara, în cazul suspendãrii preşedintelui în funcţie, potrivit Constituţiei.
Cãlin Popescu Tãriceanu ar putea pretinde postul de candidat PSD-ALDE la alegerile prezidenţiale, însã este greu de crezut cã îl va şi obţine. Stânga are o sete imensã de Palatul Cotroceni şi nu va renunţa sã îşi plaseze un candidat de la partidul majoritar în cursa pentru cel mai râvnit post în stat. Pe de altã parte Tãriceanu ştie cã se mai aflã în postura de a nu candida, pentru cã aceasta îi conferã un avantaj şi în relaţia cu PSD şi în relaţia cu PNL. Tãriceanu poate încurca PNL la prezidenţiale, dacã va strânge voturi de pe partea dreaptã. În acest fel ar putea ajuta PSD, sã îşi creascã propriul candidat. Nu va candida şi va ajuta PNL. Nu ar fi însã o surprizã sã îl vedem însã pe Tãriceanu în turul al doilea cu Iohannis, mai ales dacã PSD va continua sã scadã în sondaje. Totul depinde şi de orgoliul baronului şef Dragnea şi pe cine va trimite în cursa pentru prezidenţiale. Iar Dragnea ar putea avea ceva şanse la prezidenţiale, dacã se va vota ca în Teleorman. Şi morţii voteazã, nu-i aşa?
Liberalii, pe de altã parte au şi ei mai multe probleme. Iohannis nu este un candidat care sã fie sculat tot timpul anului şi te poţi trezi cu el cã intrã în lungi perioade de letargie politicã. Problema în ograda PNL este Ludovic Orban şi liberalii portocalii. Se vehicula cã se încearcã propulsarea lui Emil Boc drept candidat la alegerile prezidenţiale. Aripa dulãului Vasile Blaga pare sã fie din ce în ce mai bine conturatã. Politicianul Blaga este cu mult peste inconsistentul şi anacronicul Orban care mai mult ţopãie pe muzica lui Iohannis, decât sã propunã o partiturã proprie.
Lucrurile pot deveni extrem de volatile în urmãtorul an şi cel mai bine se va vedea la alegerile europarlamentare, unde sunt câteva posturi grase la care aspirã mulţi pesedişti şi liberali laolaltã. Lupta pentru ciolan va fi una extrem de mare şi se va vedea atunci cel mai bine cum sunt conturate taberele în cele douã partide.
