* Dupã cum aţi vãzut şi auzit şi domniile voastre, stimaţi cititori, a crãpat ceasul şi Dulapul Sãsesc, locatarul de la Cotroceaua Mov, a semnat revocarea din funcţie a Cucuvelei Mov. Dupã aproximativ o lunã de când a venit motivarea Deciziei Curţii Constitu-ţionale. Dar, ştiţi cum e, mai bine mai târziu decât mai… devreme. Ce sã fi fost la mijloc? Ideaţia sa mai greoaie, vorba lui G. Cãlinescu, determinantã în descifrarea anevoioasã a amintitei decizii? Calculele simple, dar, la un moment dat, extrem de complicate în ceea ce priveşte determinarea şanselor sale la prezidenţialele de anul viitor? Teama de suspendare? Toate acestea la un loc? Cine poate şti? Mai nostimã şi mai plinã de învãţãminte a fost scena în care Luluţa, zisã şi Nefertiti, zisã şi Faraoanca, zisã şi Sufragerista lui Oprea a ţinut sã-şi ia la revedere de la subordonaţii înşiraţi pe scãri şi, desigur, de la popor. Tonul de o solemnitate de lemn, discursul, impregnat de relevarea importanţei propriei persoane în stârpirea corupţiunii din aceastã ţarã, plecarea penibil marţialã a cucoanei, asortatã (deh, influenţa protocoalelor!) cu un salut militãresc – au creat o atmosferã jenantã, greu suportabilã de un ochi cât de cât exigent şi cunoscãtor al practicilor (semi)oficiale din spaţiul public. A fost, dacã vreţi, încã un semn cã duduia Kovesi s-a crezut, în toţi anii ãştia de când cãlãreşte parchetele, un fel de Dumnezeu pe pãmânt, la picioarele cãruia ar trebui sã se prosterneze toatã lumea. Aici a fost, de fapt, zona de realitate româneascã din ultimii zece-doisprezece ani pe care nu am înţeles-o: cine i-a dat acestei muieri sentimentul acela de putere absolutã, siguranţa aceea de a lua decizii, în multe rânduri, criminale pentru atâţia oameni nevinovaţi şi familii dezmembrate, lipsite de mijloacele de subzistenţã prin privarea de libertate a susţinãtorilor legali? „Noi suntem DNA!” tuna ameninţãtor, de la tot felul de tribune, glasul fostei şefe a DNA, fãcîndu-i adesea pe foarte mulţi oameni nevinovaţi sã-şi creeze complexe artificiale de culpabilitate. Sã se creadã, prin urmare, vinovaţi fãrã sã fie în realitate.
* Mi-ar plãcea sã cred cã acest gest, considerat de unii „istoric” (!!??) al lui Klaus Wener Iohannis, sã deschidã o erã nouã în viaţa publicã româneascã, dupã ce unul din nucleele canceroase ale acesteia a fost, dupã atâta amar de ani, extirpat, iar românii sã înceapã, în sfârşit, sã mai cunoascã şi satisfacţiile traiului în regim democratic. Repet, mi-ar plãcea. Dar tarele acestor ani de sinistrã dictaturã, în care Kovesi a avut un rol covârşitor malefic, mã tem cã nu se vor şterge prea curând. Problema celui care o va înlocui la şefia DNA nu poate rezolva întreaga situaţie, întrucât mentalitãţile kovesisto-bãsiste de sorginte stalinistã par bine înrãdãcinate. Va fi nevoie ca reacţia societãţii sã fie mai activã, mai implicatã, astfel încât reactivarea practicilor nocive sã nu mai fie posibilã. Bineînţeles, când mã refer la reacţia societãţii, mã gândesc la reacţia oamenilor obişnuiţi şi nu a trupelor de haştagişti plãtiţi sã provoace scandaluri şi violenţe pe strãzile şi în pieţele marilor oraşe, care plâng cu lacrimi de crocodil dupã Kovesi şi dupã alţi promotori ai protocoalelor. Sã plângi dupã urmaşii fostei Securitãţi, la aproape 30 de ani de la ieşirea din comunism e, probabil, una din mirãrile, din ciudãţeniile pe care le iscã originala noastrã democraţie.
* Primãria Drobeta Turnu Severin a câştigat procesul cu firma Alpha Ground pe care fostul primar o angajase sã rezolve problema agentului termic în oraş, dar care ne-a lãsat, vorba aia, baltã, la începutul lui februarie 2017. Ar fi de recuperat, ne anunţã edilii oraşului, aproximativ 19 milioane de lei de la amintita firmã – o chestiune destul de complicatã!- şi, abia dupã ce se va întâmpla acest lucru, vom putea spune cã epoca gherghistã s-a încheiat. Rãmâne problema recuperãrii datoriilor de la asociaţii – o chestiune la fel de complicatã, pentru cã traiul oamenilor este, în continuare, greu, iar banii-puţini. Chiar dacã guvernanţii au mai adãugat ceva-ceva pe la pensii, pe la salarii…
* FOTBAL MONDIAL – RUSIA 2018. Campionatul Mondial de Fotbal din Rusia a ajuns pe ultimii metri. Aş putea paria cã niciun… parior, oricât ar fi fost el de versat, niciun clarvãzãtor nu a putut prevedea distribuţia semifinalelor (Franţa- Belgia şi Croaţia- Anglia)! Sigur, niciuna dintre cele patru nu este o oarecare în fotbalul mondial, dar orişicât, niciuna dintre ele nu e de talia Braziliei, Argentinei, Spaniei sau Germaniei. Salutându-le meritele celor patru echipe calificate în semifinale, sã subliniem, cu tot regretul, cã altele, cu totul altele, ar fi fost speranţele într-un fotbal spectacol, dacã mãcar douã dintre marile favorite eliminate prematur ar fi rãmas în competiţie. Apoi, parcã prea multe meciuri din fazele optimilor şi sferturilor au fost decise în urma loviturilor de departajare, ceea ce ne-ar putea face o idee, cât de cât, despre… personalitatea competitoarelor.
* La ora când ne pregãtim sã trimitem în redacţie materialul, avem deja o calificatã în finalã. Este vorba de Franţa (1-0 cu Belgia în semifinale, dupã un meci tern, mai mult decât modest). A doua finalistã se va alege, cum v-am zis şi dupã cum ştiţi, dintre Croaţia şi Anglia. Nu mai fac pronosticuri, dar parcã aş dori în finalã Croaţia galacticului Luka Modric…
