Cãlin Popescu Tãriceanu a ajuns sã strângã cu uşa PSD, având în vedere poziţia în care se aflã: asigurã majoritatea parlamentarã alãturi de social-democraţi. Este o poziţie care îi permite lui Cãlin Popescu Tãriceanu sã punã condiţii şi sã negocieze din plin cu Liviu Dragnea. Apoi, spre deosebire de Dragnea, fostul premier mai are şi avantajul cã a scãpat de problemele penale, dupã ce a primit achitare. În mod surprinzãtor, şeful Senatului s-a pus acum într-o poziţie de clar avantaj faţã de preşedintele Camerei Deputaţilor.
În plus, ocupã cea de-a doua funcţie ca importanţã în statul român, semn cã Dragnea a cedat încã de la bun început. Liderul PSD ar fi putut sã fie şeful statului (în cazul suspendãrii preşedintelui), dacã ar fi reuşit sã obţinã la negocieri şefia Senatului şi nu pe cea a Camerei Deputaţilor. Sigur cã pentru Senat e nevoie de mai mult decât geacã de vinilin şi şosete de frotir şi de un pescuit la Belina. Mai este nevoie şi de ştaif.
Liviu Dragnea a ştiut cã de la şefia Camerei mai poate sã mai facã unele mişculaţii în sensul cã adjunctul îi va face treburile „murdare”, iar el va mai putea sã se ocupe de partid sau de guvernare sau de politica externã. Lucrul acesta s-a şi întâmplat, iar Liviu Dragnea a avut timp de toate, inclusiv de rãzboiul cu statul paralel şi cu justiţia.
Liviu Dragnea se aflã acum şi în ceea ce priveşte referendumul la mâna ALDE şi a lui Cãlin Popescu Tãriceanu. Dacã vrea ALDE se va face, dacã nu, este exclus sã se întâmple acest lucru. Problema este cã, dacã se ajunge la suspendarea preşedintelui şi la referendum, atunci toatã greutatea problemelor va cãdea pe umerii lui Cãlin Popescu Tãriceanu. El va fi şeful statului, el va trebui sã asigure continuitate şi sã ia decizii. Problema este cã va fi greu de crezut cã legile justiţiei vor ajunge la Preşedinţie, spre promulgare şi se va reuşi în acelaşi timp şi suspendarea şefului statului, astfel încât Tãriceanu sã fie preşedintele care promulgã noul Cod Penal şi noul Cod de Procedurã Penalã. Va fi nevoie de o sincronizare perfectã. Ori abia acum legile au ieşit din parlament şi vor adãsta o perioadã şi la Curtea Constituţionalã a României. Cel mai probabil vor reveni la parlament şi a doua oarã vor fi trimise la preşedinte spre promulgare.
Deci este vorba de luni de zile perioadã în care va trece şi vacanţa judecãtorilor şi ca parlamentarã şi totul. Adicã este posibil ca şi instanţa supremã sã preia dosarul în care a fost condamnat ultima datã Liviu Dragnea şi sã anunţe un prim termen. Va fi un record dacã Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va analiza recursul şi va da o decizie finalã în ultimul dosar al lui Liviu Dragnea. De regulã termenele sunt foarte lungi şi de la câteva luni se poate ajunge la câţiva ani de zile. Abia apoi se alege ce se întâmplã cu inculpatul, dacã merge la puşcãrie sau dacã scapã cu achitare sau cu suspendare sau dacã dosarul revine pentru a fi reinstrumentat.
Sunt foarte multe variabile. Din acest motiv, suspendarea preşedintelui în acest moment, deloc sincronizat cu restul contextului ar echivala doar cu un gest de imagine, la fel de inutil ca şi mitingul PSD din Piaţa Victoriei. Şi, pânã la urmã, încã mai este pânã sã li se facã pesediştilor obrazul gros sã nu îi mai intereseze de ce spun partenerii din UE sau de peste Ocean, legat de lupta anticorupţie.
Este greu de crezut cã Liviu Dragnea se bucurã cã în ziarele cu greutate din SUA se aruncã vorbe grele la adresa sa. Unii ar spune cã pozitivã sau negativã publicitatea este publicitate sau notorietatea este notorietate. Dar România este prea micã sã evolueze în afara unor conjuncturi sau a unor parteneriate, în special când vine vorba de securitate. Sau poate cã Dragnea a gãsit alţi parteneri de securitate în afara celor din Occident şi nu îl mai intereseazã. Sau poate cã este vorba doar de un om disperat care face orice sã scape de puşcãrie, indiferent de costuri şi de ce se întâmplã cu statul paralel sau perpendicular. Cert este cã în momentul de faţã toatã lumea este pe poziţii: Iohannis sau Dragnea. Cine cedeazã primul are mari probleme, mai ales dacã se numeşte Liviu Dragnea. Iohannis a fãcut o primã mutare şi a revocat-o pe Codruţa Kovesi de la şefia DNA. Kovesi se gândeşte la pielea sa, semn cã este vorba doar de un calcul politic. Este posibil sã fi scãpat de suspendare, dar calculul politic nu va ţine şi când vine vorba de Coduri. Cine va ceda primul din acest jos tensionat? Cel mai probabil România.
