Iohannis crede cã poate pãcãli electoratul cu trezirea din somnolenţã pe ultima sutã de metri. Anul acesta s-a dat o datã cu bicicleta sã salveze nu ştiu ce pãduri sau foci româneşti de prin Harghita sau vreun gândac de bãlegar. Cu greu a avut o reacţie când Dãncilã şi Dragnea au plecat fãrã el în Israel, sã mute ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim. Adicã o loviturã „de senzaţie” pentru Dragnea, sã îi arate lui Donald Trump cine e jupânul în România şi cine îi susţine politicile pe plan internaţional. Pe undeva, dupã întâlnirea lui Trump cu liderul Coreei de Nord, ar urma într-un pas logic o întâlnire cu liderul Teleormanului, Liviu Dragnea. Pânã la urmã şi Dragnea ameninţã Planeta cã va veni la putere în România şi va depãşi viteza la bunãstare. Asta chiar ar fi o chestie periculoasã pentru bogãtanii planetei şi pentru multinaţionale care ar avea tot interesul sã îl ţinã la fund pe Liviu Dragnea care are un plan în viaţã: sã scoatã pulimea din pauperizare.
Aici intervine şi Iohannis care nu are niciun plan, decât acela de a linişti gândãcelul de baltã, sã nu îl trezeascã protestatarii PSD care trec pe lângã Palatul Cotroceni. Este obiectivul lui Iohannis în materie de politicã internã, cãci în plan extern este ori invizibil ori un mare YES-man. Este imperativ ca Iohannis sã mai prindã al doilea mandat la Cotroceni. Este singurul care se poate lupta cu Dragnea şi care are grijã şi de nevoile românilor, dupã cum se amãgeşte singur. Iohannis este pe undeva depãşit la toate capitolele şi nu se aflã nici la degetul mic al lui Traian Bãsescu. Fostul preşedinte este în mod clar deasupra lui Iohannis, dar şi Bãsescu nu a fãcut mare brânzã la Cotroceni, în afara statului paralel şi a combinaţiilor politice. Chiar şi-a lãsat fratele la pârnaie, sã scape basma curatã. Animal politic pânã la capãt.
Problema este cã nici nu se configureazã un alt preşedinte la Cotroceni, în afara lui Iohannis. Se speculeazã, mai apar sondaje. Ultimul îl pune în frunte pe Arafat, pãrintele SMURD. Va fi destul de riscant cu un palestinian în fruntea ţãrii în aceste vremuri tulburi, dar de la PSD te poţi aştepta la orice. Pânã la urmã nici Dragnea nu e aşa de naiv şi a învãţat sã speculeze anumite slãbiciuni ale poporului român şi apoi sã spunã – poporul a votat, a ales, s-a exprimat, etc. Sigur cã se mai pune problema şi care este responsabilitatea politicienilor în povestea asta şi dacã se gândesc şi ei cu adevãrat la deciziile pe care le iau şi la efectele acestora şi la ce oameni promoveazã. Nu cã ar fi ceva în neregulã cu Raed Arafat, dar nu îl vãd sã intre în combinaţii şi jocuri politice pe tema statului paralel, a controlului justiţiei de cãtre politicieni şi în altele. Sigur cã între un palestinian şi un prost e mai nasol cu un prost în fruntea ţãrii.
Iohannis ar mai putea avea un competitor în persoana lui Cãlin Popescu Tãriceanu şi este foarte posibil ca Tãriceanu sã intre în luptã, având în vedere cã tânjeşte de mult timp la fotoliul de preşedinte. Premier a fost. Liviu Dragnea pare ieşit total din cãrţi, chiar dacã scapã de problemele penale cu ajutorul parlamentului. Nu va reuşi sã devinã preşedintele României, nici dacã va mãri salariile în mediul privat sau pensiile şi lefurile celor care au murit deja. Nu ar fi ceva spectaculos ca Teleormanul sã dea ţãrii un preşedinte, dar nu cred cã acela va fi Liviu Dragnea. Este prea mãrunt pentru a conduce treburile ţãrii şi acest lucru se vede foarte clar cã este dependent de eminenţa maronie Darius Vâlcov.
Bine cã dacã stai bine sã calculezi vinovat de ascensiunea politicã a teleormãneanului Dragnea este chiar Traian Bãsescu, promotorul sãu politic. Este greu de spus cine va fi viitorul preşedinte al ţãrii şi ce cuvânt vor avea de spus din acest punct de vedere puterile strãine sau „partenerii” externi ai ţãrii noastre. Pânã acum nu au intervenit abrupt în joaca lui Dragnea de-a puterea. Cert este cã dacã nu vor interveni, Dragnea va juca în picioare sistemul de justiţie şi va deveni gãlbui şi cu puf ca un pui de o zi. Şi nu va fi o problemã cã va fi premier sau cã va ocupa o altã funcţie, chiar preşedinte al ţãrii. Marea problemã ar fi dacã va impune o marionetã sau un spãlat pe creier drept candidat la prima funcţie în stat. Cel mai periculos este sã conducã prin marionete. Aşa nu va putea fi acuzat direct niciodatã de nimic.
