Mã fraţilor, mã mehedinţenii mei cetitori de Obiectiv, câteodatã stau strâmb da tot judec drept şi tot cred cã ne dãm mereu cu stângul în dreptul. Pã bine mã nepoate, trimitem noi la Capitalã pe orişicine, orişicum, nu ne intereseazã cine ne reprezintã, ori cine ne face de ruşine.
Bunãoarã, nea Sibinescu zise sã sã bage în seamã cu explicaţiile şi dete interviu de ajunsã mai celebru decât credea cã va fi vreodatã. Bine, celebru în sens negativ, nu vã imaginaţi cã ne fãcu de falã, cã sã pare cã de asta avem parte mai greu. Adicã, pe înţelesul tuturor, nea Sibinescu ne-ar face un bine dacã ar tãcea, dacã ar apãrea din ce în ce mai rar pi la televizor şi dacã s-ar şi retrage dupã mandatul ãsta. Aşa ar fi mai bine.
Mã nepoate, da sã pare cã trebuie luat tauru’ de coarne şi cu alimentarea asta cu gaz a oraşului. Pe care o aşteptau severinenii încã de la Revoluţie şi tot n-a mai ajuns în casele lor. Cã italienii ãştia care s-au angajat sã sã ocupe de alimentarea gospodãriilor nu mai au finanţare şi stau pe loc şi mai încurcã şi populaţia. Pãi de aia şi furã amendaţi, zîlele trecute, cu neşte miliarde de instituţia abilitatã, tocmai pentru cã nu s-au ţânut de promisiune. Unde mai pui cã dacã fiecare ar reuşi sã îşi aducã gazul în casã ar rezolva şi problema încãlzirii pentru iarnã, cu o centralã termicã. Cã o ştiţi pe aia cu iarna nu-i ca vara… asta.
Pãnã vedem ce e cu încãlzirea, cã deocamdatã ne frigem di la soare, cicã avem un Centru Operaţional pentru Situaţii de Urgenţã… undeva spre Adãpostul pentru Câinii fãrã stãpân. A fost inaugurat cu mare gãlãgie acum neşte ani, iar acum parcã nu sã mã ştie al cui mai este. Parcã nu mai are stãpân. Sã vede dupã geamu’ spart al panoului di la intrare, dupã buruieni, da şi dupã prezenţa ornamentelor de sãrbãtori de iarnã. Pãi da, cã vine iarna, peste ceva timp. Sau o fi un apropo tot la încãlzirea Severinului.
Deocamdatã pentru unii e bine, cu soare la mare şi munte… mai ales pentru decidenţii mai mult sau puţin politici. Om trãi şi om vedea!
Mã fraţilor, vã spuneam data trecutã, cã nepotu’ Sucã ajunsã pe Serpentina Roşiori, cam greu ce-i drept din cauza drumului aproape de nemers din cauza gropilor multe, multe, multe… apãrute în cimentu’ turnat pe vremea când pe acolo sã bãtea pas de defilare. Ehe, ce vremuri! Şi dete peste urlete insuportabile di la Adãpostu’ de Câini. Era ora mesei. Or fi primit pãpica sau… rãbdãri, dupã cum spun rãutacioşii. Sã implicã cineva?!
Pãi aşa cum ar trebui sã sã implice şi la Casa de Pensii, unde au venit ai lu’ nea Ionuţ, ai lu’ tanti Elena…ş.a. Chiar aşa: cine i-a trimis şi de ce? Doar aşa cã sã punã pe butuci o instituţie care era funcţionalã. Da, poate face dezvãluiri reîntorsu’ pe funcţie, nea Lapi, sau Mateo, cum îi zâceau unii foşti preteni. Sã-i vezi acuma cum sã gudurã precum javrele.
Da aţi auzit de paparude şi de imaginea Castelului cu Apã? Dacã nu, vã spune Tanţa lu’ Pecingine, cã sã pricepe, mai ales cã a devenit specialistã în proiectul, pe bani mulţi europeni, de punere în valoare turisticã a fostului Castel de Apã, actualmente Castelul Artelor din buricu’ Severinului. Da cine sã ocupã cu aşa ceva, ori ne crede fraieri, ori are spatele asigurat de îşi permite sã vinã sã prezinte o strategie ce a mai fost prezentatã, tot pe bani publici, iar unii, se ştie, au ocupat funcţii în cadrul Direcţiei din Primãria Severin. Da poate nea Romulus realizeazã pe ce şi-a pus semnãtura?!
Mã nepoate, noua conducere a DSV Mehedinţi, între alte moşteniri di la fosta conducere a Direcţiei, ar trebui sã sã aplece cu profesionalism şi asupra autorizaţiei de funcţionare datã la zeci de farmacii veterinare din judeţ, deşi nu îndeplinesc condiţiile nici pentru puncte farmaceutice veterinare. Aşa zice şi Marghioala lu’ Fleaşcã care-i specialistã în castrãri şi alte leacuri şi doftoriceli pentru animalele din gospodãrii. Cicã la ãle umane nu sã bagã. Doar le face câte un desCÂNTEC, aşa de aducere aminte.
Da pãnã data viitoare, hai sã fiţi iubiţi şi optimişti!
