Preşedintele ţãrii Klaus Iohannis are la dispoziţie câteva variante în cazul demiterii Codruţei Kovesi din fruntea Direcţiei Naţionale Anticorupţie. Unele îi sunt la îndemânã şi le poate pune în practicã, iar pe altele le poate aştepta sã se întâmple, adicã au alţii variante în ceea ce îl priveşte. În tabloul de ansamblu s-au conturat douã situaţii referitoare la justiţie: cei care cred cã şi-a depãşit atribuţiile şi a trecut peste celelalte puteri şi cei care considerã cã justiţia este pe drumul cel bun şi a deranjat foarte mulţi politicieni şi grupuri de interese, chiar dacã relaţia cu serviciile nu este una chiar foarte clarã şi transparentã.
Mai este şi categoria celor care spun cã cine are ceva de ascuns sau de furat va fi tot timpul împotriva justiţiei şi a ascultãrii telefoanelor şi a punerii la dispoziţia justiţiei, în cazul unor probleme de orice fel. Mai este şi povestea sau problema statului paralel în care un grup de interese ar fi tentat sã controleze toate celelalte puteri prin intermediul serviciilor şi al procurorilor şi ar fabrica dosare.
Politicienii au fost tot timpul tentaţi sã controleze statul în toate mãruntaiele lui, pentru a scãpa de problemele penale din trecut sau de duşmanii politici sau de opoziţie sau de grupurile de interese incomode. De ce toate acestea? Pentru a se menţine cât mai mult la putere şi de a conserva iluzia cã existã un politician atotputernic de voinţa cãruia depind salariile, pensiile, numirea procurorilor, politica externã, cursul apei la robinet, mersul în armatã şi creşterea ridichiilor. Unii politicieni români, chiar şi unii de linia a doua, cum este Liviu Dragnea, ar face orice sã simtã în plãmâni puterea absolutã sau mãcar sã reuşeascã pentru câteva secunde sã influenţeze în mod esenţial mersul lucrurilor pentru a schimba legile şi pentru a-şi rezolva problemele de naturã penalã, şi nu este chiar greu sã faci minuni în democraţie, sã îţi rezolvi problemele personale, dacã ajungi la putere. Este suficient sã ai o majoritate parlamentarã. Poţi modifica legi, vota legi noi, poţi schimba oameni din funcţii, poţi schimba mersul lucrurilor şi chiar altera mersul lucrurilor în favoarea ta. Adicã legea va începe sã nu ţi se mai aplice, dacã eşti atotputernic şi ai cucerit pe deplin toate puterile din democraţie. Toatã lumea ascultã de tine, îi ancheteazã pe duşmanii tãi, merge în direcţia în care tu le sufli vântul. Cãtre o aşa atmosferã tinde democraţia româneascã.
Oricât de mulţi ani au trecut din 1990 încoace încã mai sunt politicieni de teapa lui Dragnea care cred cã ne putem întoarce în urmã cu 30 de ani, la nişte obiceiuri care nu ne-au fãcut deloc bine. Una este autoritatea şi alta este autoritarismul sau dictatura. Liviu Dragnea nu a fost deloc prost sau dacã nu a fost inteligent mãcar a dat dovadã de viclenie. În încercarea sa de a nu-şi pierde libertatea, Dragnea şi-a construit şi el ceea ce contestã acum. Un stat paralel sau neparalel aflat la dispoziţia sa. Este vorba de sute de mii de activişti politici şi sute de mii de funcţionari sau personal din diferite domenii care s-au ales cu lefurile mãrite. Ei trebuie sã întoarcã acum Conducãtorului binele fãcut. Mai sunt şi asistaţii social. Toate aceste categorii sunt dispuse sau obligate sã iasã în stradã sã îl serveascã pe liderul Liviu Dragnea, în încercarea acestuia disperatã de a-şi conserva ceea ce iubeşte cel mai mult: propria libertate. Cã au fost sau nu dosare politice, cert este cã ele au ajuns în instanţã. Totul depinde de probe. În afara lui Bãsescu toţi cei mari au ajuns jos de tot sau le-a trecut glonţul pe la ureche. Bãsescu liber este încã un mare semn de întrebare pentru mulţi şi inclusiv pentru Liviu Dragnea. Acesta îl considerã pe fostul preşedinte tatãl statului paralel.
Cu sau fãrã stat paralel aproape toţi politicienii care au fãcut prostii în trecut urãsc justiţia şi pe reprezentanţii sãi, buni sau rãi sau plini de uscãturi. Pânã la urmã nici nu conteazã dacã pleacã sau rãmâne Codruţa Kovesi la DNA, justiţia va trebui sã funcţioneze pe mai departe. E greu de crezut cã nu existã în România un procuror tânãr, intangibil care sã nu o înlocuiascã.
Ce variante are Klaus Iohannis? Depinde de ce îşi doreşte în viaţã. Are varianta în care o demite pe Codruţa de la DNA şi o sã vinã un şef intransigent sau unul la mâna partidelor politice. Iohannis pare dispus sã facã tot felul de concesii PSD, având în vedere cã la şefia SIE a propus un pesedist. Teoria Calului troian nu se aplicã aici. Şi SIE nu pare o instituţie atât de importantã pentru interior decât, poate, dacã ne gândim la voturile din Diaspora.
Dacã nu o schimbã pe Codruţa, Iohannis riscã suspendarea, poate şi un referendum. Nu cred cã are chef de stradã, de victimizare. Vine vacanţa şi plajele din Miami îl aşteaptã. Probabil cã Iohannis aşteaptã soluţii de la consilierii sãi. Depinde şi dacã îşi mai doreşte un mandat de preşedinte. La orice variantã ar apela preşedintele trebuie tratatã din perspectiva celui de-al doilea mandat. Cine va fi mai presus: ţara sau ciolanul?
