* Simona Halep a depãşit un prag psihologic ce pãrea insurmontabil – câştigarea unui turneu de Grand Sleam. Victoria ei de la Rolland Garos, pe lângã creşterea substanţialã a cotei ei valorice pe plan sportiv îi aduce şi un substanţial capital de încredere în forţele proprii. Nu mai vorbesc de foarte mulţi bani – binemeritaţi! – în conturi. Spectaculoasa victorie de la Paris se rãsfrînge pozitiv şi asupra imaginii României, ţara ei natalã. Care – trebuie sã o repetãm şi cu acest prilej! – nu a sprijinit cu absolut nimic ascensiunea Simonei cãtre elita tenisului mondial, aceastã fatã ajungând acolo unde a ajuns, practic, exclusiv prin eforturile, talentul şi tenacitatea ei şi, desigur, cu sprijinul material şi financiar al propriei familii. Toatã admiraţia noastrã pentru aceastã remarcabilã performanţã!
* Da, dar se pare cã, pentru unii dintre conaţionalii noştri, a face asemenea performanţe nu pare deloc un lucru îmbucurãtor, mã rog, ceva mãcar reconfortant, generator de oarece orgoliu naţional, patriotic. Nu, aşa ceva genereazã mai degrabã discordie naţionalã, manifestãri gregare ale unor turme de descreieraţi. Aţi vãzut ce s-a întâmplat când Simona Halep a venit acasã cu gândul sã-şi prezinte trofeul? De bunã credinţã, s-a ales, ca loc sigur şi mult mai potrivit decât piaţa publicã, Arena Naţionalã. Sigur, o decizie potrivnicã cetelor de golani care şi-au legat, se pare, pentru totdeauna soarta de caldarâm. Mai era la mijloc şi dorinţa primãriţei Bucureştilor de a-i înmâna bravei sportive Cheia oraşului. Ei, treaba asta i-a isterizat pe o parte din cei care veniserã la eveniment, care s-au dedat la manifestãri, la reacţii animalice. Cine erau ei? Zavragiii purtãtori de haştag… rezitent, n’aşa, ce mama mãmicuţei ei de treabã! La ei n-a funcţionat decât reflexul generat de apariţia vreunui lider al PSD, obsesia lor şi a tãtucului lor nemãrturisit, K.W. Iohannis. La sufletul tinerei sportive, venite la propria sãrbãtorire, s-au gândit ei când au dat drumul la rãgete şi fluierãturi? Aş, de unde, când în viscerele lor urla sângele stricat de moravurile de la margine de Bucureşti? Huooo! În comuna primitivã cu voi, pitecantropilor!
* Mitingul PSD! Un mega-miting, de fapt, despre care s-au formulat cele mai diverse judecãţi, puncte de vedere, mã rog. Sã le trecem în revistã aceste judecãţi/ puncte de vedere? Mi se pare inutil, atâta vreme cât mai toate sunt, dacã nu absurde şi aberante, oricum intrã în zona poznelor firii, a ciudãţeniilor. Şi apoi, ce atâtea semne de mirare? Dacã toatã lumea face mitinguri, de ce n-ar face şi PSD, cel mai mare partid din România? De fapt, pe aceastã idee s-a bãtut multã monedã, ca sã nu zic apã-n piuã, în ultimele zile: cã, din moment ce deţine puterea, ce sens are sã mai facã mitinguri? Ca sã protesteze împotriva lui însuşi? Este o noimã aici, o noimã ce îşi are sorgintea în cugetãrile Conului Leonida, celebrul personaj al lui Caragiale, care obişnuia sã spunã “câtã vreme sunt ai noştri la putere, cine sã stea sã facã revoluţie?”. Cam aşa s-a întrebat şi penibilul locatar de la Cotroceaua Mov. El însã, care deţine, la rândul lui, o consistentã halcã din ciolanul Puterii, are voie sã iasã în stradã şi, îmbrãcat în geacã, sã conducã masele de demonstranţi spre dãrâmarea Guvernului!!!
* Pânã la urmã, s-a dovedit cã, prin acel miting, PSD a dorit sã-şi arate forţa, în urma numeroaselor provocãri haştagiste şi ale opoziţiei parlamentaro-prezidenţiale, demonstrând cã poate scoate oricând în stradã câteva sute de mii de oameni. La jignirile incalificabile difuzate în spaţiul public la adresa membrilor şi simpatizanţilor PSD, vãzuţi ca o turmã de subdezvoltaţi, handicapaţi, primitivi, necivilizaţi etc., PSD a dorit sã arate nu numai un partid puternic, dar şi o formaţiune cu comportament exemplar în spaţiul public – dovadã mitingul de care vorbeam, care s-a desfãşurat fãrã incidente şi fãrã stridenţe majore. Glumele sinistre care se fac în presã şi pe reţelele de socializare în legãturã cu mitingul PSD şi cu PSD nu au nici spirit, nici şmecherealã de oarece calibru, nici umor, ci numai urã, numai venin puturos. Asta e.
* Nedemnul preşedinte al României continuã sã fie penibil în cel mai înalt grad. Dumnealui se face cã parcurge cu atenţie motivarea Curţii Constituţionale, chipurile pentru a o… înţelege, dar în realitate pentru a trage cât mai mult mâţa de coadã astfel încât scumpa lui pupilã de la DNA sã mai adãsteze în scaunul care îi este atât de drag şi de care s-a lipit parcã pe vecie. Mintea lui rãtãcitã viseazã acum la referendumuri pe legile justiţiei, pe statutul procurorilor şi alte asemenea. Dar nu ar fi mai potrivit, mãi maistre, un referendum pentru demiterea dumitale?
* Astãzi, se va da startul Turneului final al Campionatului Mondial de Fotbal, ediţia 2018, din Rusia. Timp de o lunã, vom fi racordaţi la aceastã competiţie, ne vom lãsa la o parte celelalte tabieturi cotidiene şi ne vom „lega” de televizor, acasã sau la vreo terasã ori vreun club, pentru a diseca fazele mai speciale create de eroii incontestabili ai acestor zile, Messi, Ronaldo, Neymar şi toţi ceilalţi. Sã ne bucurãm de acest spectacol generos! Dacã se poate, în linişte…
