* Recenta decizie a Curţii Constituţionale a României, prin care preşedintele Klaus Werner Iohannis este obligat sã o revoce pe şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi a fost ca un test cu hârtia de turnesol. Pentru mediile politice şi de presã din România. Şi, desigur, pentru toţi cei care nu se lãmuriserã, în timp, ce hram poartã cutare politician sau mai ştiu eu ce organ (trust) media. Vasãzicã, atunci când o decizie a Curţii Constituţionale ne convine, ea trebuie, aşa cum scrie în lege, sã devinã general obligatorie şi imediat aplicabilã. În schimb, atunci când o decizie a aceleiaşi Curţi nu ne place, avem douã variante: fie nu o aplicãm (nu o bãgãm în seamã, o ignorãm!), fie o supunem, n’aşa, unui referendum. Aşa se întâmplã, în aceste zile, sub ochii noştri, când nedemnul preşedinte al României stã sã se gândeascã, sã evalueze tot felul de posibilitãţi, de stratageme, pentru a trage timp cât mai îndelungat mâţa de coadã, pentru a-i permite pupilei sã-şi ducã, pe cât posibil, mandatul pânã aproape de capãt. L-aţi auzit, sper, debitându-şi ineptele şi periculoasele declaraţiii. Aşa ceva?! Acesta este preşedintele tuturor românilor? Acesta sã fie preşedintele pe care sã-l merite românii în anul Centenarului Marii Uniri? Jos! Du-te acasã, mãi Klause, şi dragã Wernere! Ia-ţi-o şi pe scumpa pupilã de la DNA, cu dosare cu tot! Pe de altã parte, stai şi te gândeşti, ce a ajuns ţara asta dacã pentru un cur indecent de muiere s-a ajuns sã se incite la nerespectarea legii fundamentale a Statului, Constituţia?
* Gestul care, eventual, l-ar scuti şi pe Iohannis de tot felul de încurcãturi şi neplãceri personale şi constituţionale ar putea fi demisia de onoare (dar de unde atâta onoare?!) a cucoanei din fruntea DNA. Aşa ceva nu cred, cum încercam sã zic, cã se va produce, neavând, altminteri, antecedente sonore în spaţiul public românesc. Cum zicea cineva, aceastã muiere imposibilã ar fi în stare, dacã va fi revocatã/demisã, sã se închidã într-o încãpere a DNA şi sã refuze a pãrãsi incinta instituţiei! Atât de tare i s-a lipit popoul de scaunul de şefã! Doamne, apãrã şi pãzeşte!
* Absolut penibil este şi modul în care propaganda sistemului incitã, pe toate cãile şi cu toate mijloacele (mizerabile!) din dotare la boicotarea aplicãrii deciziei Curţii Constituţionale, deci la nerespectarea Legii Fundamentale. Într-o ţarã normalã, vreau sã zic democraticã, pentru asemenea fapte se fac ani destul de grei de puşcãrealã. Cu atât mai grei cu cât funcţiile pe care le ocupã împricinaţii sunt mai înalte.
* Şi ca sã ducã penibilitatea situaţiei la cote cât mai înalte, Iohannis a declarat cã aşteaptã motivarea deciziei CCR, dupã care va încerca sã înţeleagã ce conţine ea şi, abia într-un nedeterminat târziu, va hotãrî ce va face cu pupila lui… ocrotitoare de la DNA. Bãi aceştia, vouã nu vã mai este ruşine de ceea ce ar putea zice lumea, oamenii simpli, carevasãzicã? Sau nu vã mai pasã de oamenii de rând, pe care, altminteri, toţi îi somaţi sã respecte legea. Sau aceastã lege este valabilã, ca în fabulã, doar pentru cãţei?
* Pe 5 iunie s-a marcat, zice-se, Ziua Învãţãtorului. Aiurea, a fost o zi care a trecut la fel ca oricare alta. În afarã de mãsura cã nu s-au efectuat ore/cursuri, în afarã de inepţiile retorice şi batjocura mascatã la adresa oamenilor şcolii – nimic, nimic. Acum, de-a lungul unui an calendaristic, sunt douã sau chiar trei zile dedicate Educaţiei şi oamenilor de la catedrã. Zile în care oficialii, factorii de rãspundere în domeniu, cum s-ar zice, nu fac altceva decât sã bifeze nişte acţiuni cu caracter propagandistic. Mãcar în vremurile de… tristã amintire era doar o zi dedicatã oamenilor şcolii – Ziua Învãţãtorului, pe 30 iunie, dupã ce se încheiau toate activitãţile anului şcolar, cu examene cu tot – dar în acea zi educatoarele, învãţãtorii şi profesorii se mai simţeau cât de cât mândri de profesiunea aleasã, mai ales cã munca de peste an le era şi apreciatã, ba cu un titlu de profesor/ învãţãtor emerit, ba cu o diplomã de merit, ba cu o primã destul de consistentã… O! Tempora!
* În schimb, s-a fãcut mult, foarte mult caz pe tema Zilei Mediului, sãrbãtoritã tot pe 5 iunie. Ei da! Aşa ne mai venim de acasã. Nu ştiam de ce ne este aşa de bine tuturor! Fiindcã, stimaţi concetãţeni, respiram un aer curat, din toate punctele de vedere, dacã eventual nu v-aţi dat seama…
* Vãd cã e scandal mare în jurul Bibliotecii Judeţene I.G. Bibicescu. Ce aveţi, stimabililor, sunteţi geloşi cã unii au citit mai mult sau cã alţii s-au… culturalizat mai intens? Hai, nu mai fiţi aşa amarnici la fire, e loc pentru toatã lumea la bibliotecã, numai cine nu vrea nu… citeşte. Cât priveşte situaţia cãrţilor de patrimoniu şi a mobilierului clasic al instituţiei, ei bine, aceste probleme îşi au izvorul sub alte directorate, în cea mai mare parte a lor. A bon entendeur, salut
