.
* Ilie Nãstase a fost surprins de un poliţist foarte, foarte zelos, în trafic, dupã ce bãuse trei beri. Scandal naţional! Fostul mare campion a ripostat cu limbajul colorat, pitoresc şi lipsit de fasoane pe care i-l cunoaştem. Bãieţii de la Rutierã, simţind ei cã nu au parte în fiecare zi de… un aşa vânat, l-au scos cu forţa de la volan, l-au pus jos pe caldarâm şi l-au încãtuşat. Sigur, scena a fãcut înconjurul Planetei, fiindcã Ilie este celebru pe toate meridianele. Pe fiecare meridian, el are mii de admiratori, de fani, sau, dimpotrivã, de detractori. Care reacţioneazã, nu-i aşa, corespunzãtor. În sfârşit, ceea ce a fãcut Ilie Nãstase trece, oricum am lua-o, la rubrica „aşa nu”. Dar ceea ce îţi dã o senzaţie persistentã de vomã este reactivarea acelui segment, profund respingãtor, de populaţie care-i cuprinde pe moraliştii şi intransigenţii de circumstanţã, pe curvele virgine şi pe alte specimene din acelaşi scabros şi absolut toxic aluat. Care, pe sit-urile publicaţiilor şi televiziunilor, ca sã nu mai vorbesc de reţelele de socializare, îl fac pe bietul Nãstase albie de porci. De unde, pânã mai ieri, îl declarau (la urma urmei, pe drept cuvânt) o mândrie naţionalã, acum nu le mai ajunge repertoriul cunoscut de invective, de injurii, la adresa marelui fost campion. Hai sictir, nobile, mai mult sau mai puţin nobile, jigodii! Puţinã decenţã nu stricã. Nici mãcar stomacurilor ocupate majoritar de maţul gros.
* Multe valuri face, în ultimele zile, exodul de parlamentari din mai multe partide cãtre ciudatul partid al lui Victor Viorel Ponta. Un politician în legãturã cu care mã bucur cã a fost achitat în dosarele pe care le avea (e adevãrat, la instanţa de fond!), dar care, în ceea ce priveşte caracterul, dumnealui rãmâne la nivelul cunoscut din perioada când s-a dezis senin de binefãcãtorul sãu, Adrian Nãstase. Deci, pe Ponta nu te poţi ponta, pardon, baza!… Aşa cum nu ne-am putut baza, cum s-a vãzut, nici la referendumul pentru demiterea lui Bãsescu şi nici dupã alegerile parlamentare din 2012, când, premier fiind, s-a ploconit în faţa lui Barroso pentru a-l sprijini pe Bãsescu, aflat pe ultima turnantã a celui de-al doilea mandat, punând astfel bazele aşa-numitului stat paralel. Sau, mai exact, consolidându-l. Prin urmare, stimaţi concetãţeni, V.V. Ponta nu este persoana în mâinile cãreia sã-ţi laşi destinul politic, mã rog, destinul de cetãţean al acestei ţãri. Vã veţi întreba, atunci, ce e cu acest aflux de parlamentari de prin mai toate partidele cãtre partidulachele pontist – dupã unii autori, o creaţie a serviciilor secrete, prin care se încearcã dirijarea cãtre un anumit azimut ideologic a vieţii politice dâmboviţene. Ei, ce e! Este vorba de tot felul de expiraţi sau de inşi care au ratat startul celei mai recente competiţii pentru cucerirea unei hãlci din ciolanul puterii şi care sperã ca, sub o altã flamurã politicã, sã aibã mai multe şanse de reuşitã. Noul val de jigodii, în care nu este exclus, ba chiar e foarte probabil, sã întâlnim foşti, pânã mai ieri, vajnici social-democraţi aliaţi cu Dulapul Sãsesc în efortul… secular al acestuia de a-şi croi propriul partid, cu care sã-şi permitã, în sfârşit, un guvern al lui! Iar drept… compensaţie, sã vezi foşti bãsişti notorii, talibani chiar, militând în detaşamentele de asalt ale fostului bãsist Liviu Dragnea. Nimic nou sub soarele originalei democraţii româneşti. Bãnuiesc cã nu-şi face nimeni iluzii.
* Vãd cã, a propos de aceastã situaţie, tot mai mulţi comentatori se simt tentaţi sã recurgã la comparaţii între calitatea politicienilor actuali şi cea de la începutul anilor ‘90, chiar pânã puţin dincolo de anul 2000. Dincolo de simpatiile sau antipatiile fireşti, este greu sã pui semnul egalitãţii, de pildã, între Iliescu, Raţiu, Adrian Nãstase, Câmpeanu, Radu Vasile, Corneliu Vadim Tudor şi Dragnea, Orban, Turcan, Prişcã, Buşoi şi atâţia alţii asemeni lor. Diferenţele sunt ca de la cer la pãmânt!
* La sfârşitul acestei luni, pe 29 mai, ar fi trebuit sã se dea sentinţa mult aşteptatã de toatã lumea, din motive diverse, în dosarul lui Liviu Dragnea. Nu s-a întâmplat aşa. Sã fie din lipsa probelor serioase, ca în atâtea alte cazuri celebre? Sã fie doar pentru ca, prin amânarea deciziei, memoria contemporanilor sã mai slãbeascã puţin? Sã fie doar fiindcã mecanismele statului binomist (paralel) au început, pe ici, pe colo, sã scârţâie? Cine (mai) ştie?
* Spre marea bucurie a subsemnatului, Real Madrid a câştigat, pentru a treia oarã consecutiv, Liga Campionilor la fotbal, bãtând, în finalã, pe F.C. Liverpool cu 3-1! Comentatori de ocazie vãd cã încearcã sã punã sub semnul îndoielii acest succes, invocând gafele portarului englez (de fapt, o singurã gafã!) şi pretinsul fault al lui Sergio Ramos, la Salah, ignorîndu-se cã egipteanul l-a luat de braţ pe spaniol, gest care a condus la prãbuşirea ambilor şi, din pãcate, la dizlocarea din umãr a braţului lui Salah. Eu nu ştiu cine îi ţine agãţaţi la canalele de sport pe aceşti diletanţi, ca sã nu le zic altfel. Mare bucurie ne-a produs şi Craiova, câştigând, dupã un sfert de veac de secetã, Cupa României la fotbal! La mai mare!
